Romanca in Spania

Cateva cuvinte despre imigratie…

Spania – “la tierra prometida”*, cum de altfel se si intituleaza o emisiune radiofonica despre imigratie, a devenit in ultimii ani o destinatie atragatoare pentru toti cei plecati in pribegie in cautarea unei “vieti mai bune”. Spania, pana acum 25-30 de ani, o tara de emigratie, brusc, s-a trezit in situatia in care peste 2 milioane din locuitorii sai sunt ceea ce aici se numesc “noii vecini”. Astfel, altadata omogena Spanie, devine azi un mozaic de natiuni si culori, o tara care de-abia acum invata sa se deschida si sa integreze pe cei veniti fie din Africa, din America Latina sau din Europa de Est. Printre acestia din urma, numerosi romani.

_Pasaport_romanesc

Despre imigratie in general se poate vorbi mult si niciodata complexele probleme ale acestui fenomen nu vor fi in totalitate discutate, ca sa nu mai spun rezolvate. Cu toate acestea, in cele cateva randuri ale prezentului articol, imi face placere sa va impartasesc un punct de vedere despre viata de imigrant. Viata pe care, daca nu o traiesti, nu o poti intelege, oricat de mult te-ar ajuta imaginatia.

Asadar, incepand cu anii 1999 si 2000, valul de imigranti romani atinge noi tarmuri, de data aceasta, cele iberice. Romanii vin intai in Madrid, mai ales in oraselul satelit Coslada, si in orasul Castellón. De aici, isi gasesc noi destinatii, in intreaga Spanie, ajungand ca astazi, dupa aproximativ 5 ani, comunitatea romaneasca sa fie de aproximativ jumatate de milion de persoane.

Ca sa inchei acest preambul, mai adaug doar ca diferenta dintre cei care aleg calea strainatatii – infruntand necunoscutul, adesea bazandu-se pe doar cateva informatii si acelea eronate sau pe posibilul ajutor al unui prieten, care in multe cazuri nu vine niciodata, si cei care raman acasa, luptand cu actuala situatie nu este deloc mare. Este vorba de acelasi curaj de a-ti lua viata in maini si de a te incapatana sa-ti realizezi visele.

Ele, romancele…

Cand spun “romani” ma refer in egala masura si la romance, la cele care si-au luat inima in dinti, au sacrificat ceea ce construisera pana atunci in viata lor si s-au smuls de langa familie si prieteni, in cautarea “taramului fagaduintei”, care, indiscutabil, la un prim nivel de analiza, se traduce printr-un venit banesc mai consistent decat cel de pana acum. Pare o motivatie superficiala, insa trebuie sa luam in calcul ca aici sunt incluse si perspectivele de a reusi in domeniul profesional, chiar daca inceputurile sunt foarte grele si deloc promitatoare.

In prezent, un numar impresionant de romance, venite din diferite zone ale tarii, din diferite medii sociale si cu diferite pregatiri si aspiratii, incearca sa-si gaseasca un drum. Multe dintre ele, in functie de data sosirii in Spania si de norocul pe care l-au avut in gasirea unui loc de munca, au reusit sa-si legalizeze situatia. Altele, din pacate si mai multe, asteapta venirea anului 2005 cand, in baza unui contract de munca si dovedind o oarecare vechime in Spania, pot sa obtina actele cu drept de rezidenta si de munca, ceea ce le va acorda statutul de legalitate, le va acorda “existenta” pentru autoritati, angajatori etc. Este trist sa vezi cate abuzuri si cate incalcari ale drepturilor omului au loc cu acesti “scalvi moderni” – imigrantii fara acte care muncesc “la negru”, hranind o economie subterna infloritoare si pana acum cel putin, tolerata.

Fiecare dintre romancele de aici au o poveste demna de relatat. “Aventurile” – si la propriu si la figurat – prin care au trecut sau prin care inca mai trec sunt uneori menite sa ne lase uimiti, impresionati de numitorul lor comun: puterea de a o lua de la capat.

Povestile, povestea…

Ioana a venit in Spania, in Castellón, cu prietenul ei, in urma cu patru ani, la niste prieteni. Au stat un timp la ei, dupa care si-au cautat un alt apartament pe care l-au inchirat impreuna cu alti romani. Intre timp, Ioana a muncit ca menajera in diferite case de spanioli si a fost chelnarita in cateva baruri. Prietenul ei, ca majoritatea romanilor, lucreaza in constructii. Azi, el are deja acte, iar ea asteapta noua lege. Inca nu a fost acasa de cand a plecat, iar munca continuua si dorul o apasa. Cu toate acestea, au reusit sa stranga ceva bani pe care ii economisesc pentru a-si construi o casa in Buzau (orasul natal). Desi a studiat la Colegiul de Birotica al Universitatii Bucuresti, deocamdata se afla inca in stadiul “zero” cel putin din punct de vedere profesional, insa acest lucru nu o sperie, dimpotriva, o ambitioneaza:

“Am studii superioare si totusi lucrez ca menajera in casa unor persoane care adesea au o pregatire mult mai slaba decat a mea. Sunt insa convinsa ca odata cu obtinerea actelor voi reusi sa depasesc acest stagiu, care de altfel m-a ajutat sa invat limba spaniola destul de repede si sa depasesc greutati pe care nici nu le banuiam, dar care acum, odate trecute, m-au intarit..”

***

Eu… am ajuns la Madrid in urma cu 3 ani si, desi nu credeam ca voi ramane aici, iata ca viata mea a luat un cu totul si cu totul alt curs decat cel imaginat in adolescenta. Pentru noi toti exista un “inainte de venirea in Spania” si un “dupa”, cand viata parca ni s-a rupt in doua parti care, nu in putin cazuri, sunt atat de diferite! Cand inca eram in Romania imi doream sa infiintez propria-mi agentie de publicitate. Acum, in Spania, pe langa munca intr-un departament de marketing al unei firme de transfer international de bani, lucrez la periodicul romanesc “Roman in Lume”, realizaz impreuna cu alti doi tineri emisiunea radiofonica “Roman in Lume”, activez in cadrul Asociatiei romano-hispane “Romania” unde am coordonat diferite proiecte, precum infiintarea bibliotecii romanesti in cadrul Centrului de Interes Cultural “Romania” – cu sprijinul Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni si al Bibliotecii Nationale romane – si antologia bilingva de poezie romaneasca “Roman in Lume” publicata luna aceasta la editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana… Desigur, povestea mea, departe de a fi una de succes, este o poveste fericita, eu reusind mai repede, cu ceva noroc si cu ajutorul multor persoane din jurul meu, sa-mi desfasor o activitate care sa ma multumeasca si ale carei rezultate sa fie de folos romanilor. Poate este o pasiune munca pentru comunitatea romaneasca de aici, poate faptul ca inca suntem la inceput de drum, m-a determinat si m-a “intarit”, cum spunea Ioana, sa continui si sa nu abandonez lupta, care, nu de putine ori, prin prisma oboselii si a dezamagirilor inerente, pare inutila…

***

Amalia a studiat medicina la Cluj si a venit in Valencia, la o matusa, cu speranta de a-si continua aici studiile (parintii nu-i mai puteau de mult asigura sprijinul necesar, iar ceilalti frati, inca mici, nici nu viseaza sa aiba sansa ei de-a urma o facultate). Timp de un an si jumatate a studiat intens, in paralel, limba spaniola si materialele pentru examenul MIR singurul care, odata trecut, ii poate deschide portile carierei in medicina. In acelasi timp, a ingrijit batrani si copii. Istoria obtinerii actelor este si in cazul ei complicata, insa acum, dupa cativa ani, este rezidenta intr-un cunoscut spital din Valencia.

“Noptile nedormite, cartile mereu deschise si vocea copiilor pe care ii ingrijam sunt cele mai puternice amintiri. Insa a meritat. Acum sunt mult mai optimista si imi doresc sa termin cu succes doctoratul la care tocmai m-am inscris.”

Fara incheiere

Anca, Mihaela, Alexandra, Cristina, Maria, Violeta… si toate celelate romance din Spania, suntem pe acelasi drum, mai aproape sau mai departe de ceea ce ne-am propus… Am vorbit despre Ioana, despre mine si despre Amalia, asa cum as fi putut vorbi despre oricare dintre voi, pentru ca de fapt, toate povestile noastre sunt una si aceeasi, cu mii de variante, ilustrand destinul femeii, in acest caz intr-o tara straina, care, oricat de primitoare ar fi si oricat de bine ne-ar face sa ne simtim, niciodata nu o sa se confunde cu “acasa”.

Cristina Lincu (2004)

* taramul fagaduintei

Anunțuri

O părere la “Romanca in Spania

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s