Suferinta si vinovati

Conflictele fac parte din natura umana, fie ca ne referim la conflictele dintre oameni/companii/natiuni, fie la cele sufletesti, atat de familiare multora dintre noi. Problema cea mai mare insa nu sunt conflictele in sine, ci modul in care alegem sa ne raportam la ele: sa cautam o cale de rezolvare sau sa le prelungim in detrimentul tuturor celor implicati. Asa cum psihologul este cel care ne poate facilita caile spre rezolvarea conflictelor interioare, tot asa exista mediatorii, cei care pot facilita ajungerea la o solutie in majoritatea cazurilor de conflict in relatiile interumane (la nivel personal sau profesional). La noi este o meserie tanara, care incepe deja sa-si dovedeasca eficienta, punand fata in fata partile beligerante in scopul aducerii lor pe pozitii de pace si acceptare a ideii de castig pentru toata lumea, in vederea negocierii unei solutii. Pentru ca, pana la urma, este vorba de o negociere care trebuie sa aiba loc intre parti, mediatorul avand rol de catalizator al acestui proces, facilitandu-le caile de comunicare si evitand implicarea instantelor judecatoresti care presupune, inevitabil, timp, bani si nervi. Am facut o introducere mai ampla inainte de a va povesti o intamplare cu talc, pentru a intelege mai usor despre ce este vorba.

Familia lui Stefan era revoltata de cum decursese ultima perioada din viata lui. Consultat luni la rand de un medic, cunostinta veche, cu diagnostic bland si tratamente repetate cu diferite medicamente, inlcusiv antibiotice, dar fara investigatii aprofundate, Stefan se simtea tot mai rau, insa mergea cu inima deschisa pe mana acestui doctor, pana cand starea sa a necesitat internarea de urgenta. Evaluarile din spital au adus un diagnostic greu si un tratament pe masura, care insa nu a dat roade, Stefan nereusind sa castige lupta cu boala. Imediat dupa ce Stefan a plecat, familia aflata in perioada de durere si furie necontrolata a simtit nevoia sa caute vinovati palpabili, care pot fi pedepsiti, pentru a-si ostoi cumva suferinta. Pe langa procesul de autoinvinovatire steril si fara baze reale, au considerat ca principalul vinovat este medicul la care Stefan a apelat initial si din cuvantul caruia nu a iesit luni de zile, incantat ca nu are nimic grav, desi toate simptomele spuneau altceva. Mai intai au cautat si alte familii aflate in situatia lor si s-au informat asupra notiunii de malpraxis in vederea trimiterii medicului „vinovat” in judecata. Nu a fost greu sa se creeze un val de simpatie, oarecum isterica, relativ la ceea ce s-a intamplat cu Stefan, mai ales ca nu erau singurii in aceasta situatie. Mai mult, viteza propagarii informatiei si exagerarea ei cu ajutorul retelelor sociale au ajutat la crearea unei presiuni mediatice in jurul subiectului. Primul avocat la care a apelat familia a vazut in acest proces un prilej de faima garantata, asa ca s-a apucat sa pregateasca cazul pentru instanta, luand legatura cu medicul vizat si informandu-l de intentia familiei lui Stefan. Si chiar in ziua in care sotia lui Stefan, Anca, trebuia sa se intalneasca cu avocatul pentru ultimele detalii, aceasta a fost martora unui conflict de strada, care era gata sa se termine cu o bataie, daca nu ar fi intervenit un tert impaciuitor. Impresionata de brusca schimbare de situatie, evident confuza inca si cu inima grea, Anca a ezitat, spre uimirea inciudata a avocatului, sa ii dea unda verde. Desi rudele nu au fost de acord cu ea, Anca s-a hotarat sa apeleze la un alt avocat pentru a-l intreba ce sa faca, confesandu-i-se ca unui psiholog si preot la un loc. Norocul ei a fost ca acest avocat nou sa ii propuna posibilitatea gasirii de solutii impreuna cu cealalta parte implicata, printr-un proces de mediere, acceptat pe loc de Anca (cu gandul si la scena din strada). Doctorul invinovatit de familie, la curent cu tot ceea ce se intampla, a avut la inceput o pozitie dura, declarand ca el va da in judecata familia lui Stefan pentru prejudiciul de imagine adus si stresul la care a fost supus (desi numele sau nu a fost facut public niciodata). Cu toate acestea, in urma unor sedinte de mediere mai lungi (sprijinite si de faptul ca Anca a mers la un psiholog), cele doua parti au convenit de comun acord ca acest conflict poate fi rezolvat, chiar daca fiecare credea in continuare cu tarie ca dreptatea este de partea sa. Astfel, Anca a renuntat la intentarea procesului (se gandea initial chiar ca ar putea sa-l acuze pe medic de omor din culpa), iar medicul a hotarat sa iasa anticipat la pensie si astfel, in opinia Ancai, sa nu mai poata nenoroci si alti pacienti. Asadar, un conflict a carui rezolvare pe calea instantelor nu ar fi facut decat sa mentina durerea Ancai si a intregii familii vie, fara sa le dea ragazul sa asimileze ce s-a intamplat (indiferent de rezolutia finala), a fost stins prin mediere. Aceasta intamplare este un exemplu clar de cat de important este ca partile sa vrea si sa aiba posibilitatea sa comunice pe „teren neutru”, inainte de apelarea instantelor (in cazurile in care, evident, ajungerea la o solutie depinde de cei implicati si solutia aleasa este legala).

PS: Am omis un detaliu. Persoana care a aplanat conflictul stradal la care a asistat Anca semana surprinzator de mult cu Stefan…

(articol participant la campania „Vorbim despre mediere?” pe Blogal Initiative)

Anunțuri

10 păreri la “Suferinta si vinovati

  1. Indraznesc sa cred ca Anca primise deja informatia ca agresivitatea nu ajuta la nimic inainte de a cere parerea celui de-al doilea avocat. Era doar confuza, dar sunt aproape sigura ca alegerea i-ar fi fost ulterior intarita si de alte „experiente” aparent intamplator petrecute („coincidente”). Raspunsul era in ea. Si argumentul sta tocmai in disponibilitatea ei de a observa, de a intelege „semnele”. Daca nu ar fi avut fundamentul interior favorabil, putea sa vina si mama mediatorilor sa-i arate cum sa procedeze si tot n-ar fi ales „varianta de mijloc”.
    Ma gandesc ca foarte important pentru fiecare dintre noi este sa nu uitam sa ne punem in pielea celuilalt. Un exercitiu care poate parea un joc la inceput, dar care, aplicat cu perseverenta, poate da cheia diplomatiei – salvatoare in absolut orice tip de situatie. Si mai e ceva. Daca in viata suntem pusi intr-o ipostaza dificila se intampla pentru ca avem ceva de invatat. Prin urmare, cu aceste doua aspecte constientizate (da, asta este partea cea mai grea) nu mai ai nevoie de mediere, pentru ca nu mai ajungi de fapt in starea conflictuala.
    Si…ca sa raspund direct la tema: nu cred in mediere. Cred doar in forta noastra de intelegere a oamenilor, a situatiilor, a „planului” universal din care noi suntem doar o mica parte. Iar asta vine prin … autoeducatie.

    Apreciază

  2. E o institutie pretentioasa intr-o lume care n-are apetit pentru aplanarea conflictelor, ci pentru exacerbarea lor, motiv pentru care cred „asa-si-asa” in mediere. Mai exact in cazurile (f.rare!!) in care partile isi doresc o solutie amiabila. Pentru ca daca si-ar dori cu adevarat, n-ar fi nevoie de niciun intermediar. In orice alt caz, medierea va aplana temporar un conflict care ramane latent..

    Apreciază

  3. Cred ca este o activitate binevenita intr-o societate in care sarim la harta unii la ceilalti din te miri ce nimic. Iar daca exista premisa unui conflict mai grav, atunci sigur se va incheia cu ani grei de judecata. Cel mai bun sfat este sa nu actionezi niciodata la nervi…iar daca nu reusesti sa te calmezi in timp util, cred ca prezenta unui mediator devine absolut necesara.

    Apreciază

  4. Este adevarat ca furia te poate face sa iei decizii care pot afecta negativ si iremediabil toate partile implicate. Nu cred ca o decizie luata la furie este cea mai buna si ca pentru a avea o perspectiva mai larga asupra lucrurilor ne poate ajuta un specialist, fie el psiholog, mediator, coach etc. Sigur ca si aici nu stii peste cine dai, daca rezoneaza cu tine, daca intr-adevar ii pasa sau se uita doar sa isi incaseze fee-ul pe consultatie… Cred ca ne ajuta ca fiecare dintre noi sa avem in jur un cerc de sustinatori si specialisti de incredere si, dincolo de toate acestea, sa ne ascultam inima. Poop!

    Apreciază

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s