Ce-ai facut?

Poate va spun lucruri care va sunt, pe alocuri, familiare. Cu atat este mai greu sa re-traiesti o astfel de poveste. Chiar daca nu fac parte din experienta proprie, intamplarile (ca sa le denumesc cumva neutru) care ma rascolesc atat de mult, incat m-au determinat sa le astern in cuvinte, imi apasa inima si imi hartuiesc sufletul ori de cate ori revin printre amintiri. Cum a fost posibil? Ma intreb si acum, dupa atatia ani…

Acasa, in Satu Mare, prietena mea Anca avea o situatie destul de buna. Parintii ei isi permiteau sa o intretina la facultate la Bucuresti, ii dadeau lunar o suma buna de cheltuiala, ba chiar ii cumparasera si o masina (ce-i drept, o Dacia, dar noua). Si cu toate acestea, Anca voia altceva. Exact, nici ea nu stia ce, dar voia sa-si inceapa viata ei proprie, cat mai repede. Nu mai avea rabdare nici sa termine facultatea si, in ciuda insistentelor tuturor, hotararea ei de a pleca dincolo prindea contur tot mai mult. Stia, evident, ca ai ei nu vor fi de acord cu aceasta decizie brutala si nu numai ca nu o vor sustine, dar ar fi fost in stare sa o incuie in casa ca sa fie siguri ca-si baga mintile in cap. Asa ca a inceput sa-si planifice din timp “evadarea”. Si-a economisit banii de la parinti, si-a vandut masina (era pe numele ei) si si-a cumparat un bilet de avion doar dus. A ezitat mult in ce tara si oras sa mearga. Habar nu avea incotro sa se indrepte, iar decizia ei avea la baza criterii fanteziste (muzee locale si alte obiective turistice, conditiile climaterice etc). Dintre toate destinatiile posibile, a facut alegerea care s-a dovedit ulterior cea mai nefericita: Málaga. Iubea marea si melodicitatea limbii spaniole, desi nu o vorbea (mai rupea cate un cuvant invatat, desigur, de la televizor).

Si-a fixat plecarea intr-o zi de primavara si doar cativa prieteni buni au stiut si si-au luat cu inima indoita ramas bun de la ea. In urma, nimeni de la facultate sau de acasa nu aflase nimic. Anca a promis ca odata ajunsa la destinatie, va avea grija sa informeze pe toata lumea, ba chiar isi va ingheta anul (in ideea de a-si continua la un moment dat studiile).

S-a urcat in avion. Urmatoarele vesti despre ea au sosit abia dupa 5 ani, timp in care politia a cautat-o peste tot (parintii au reusit sa afle, cand s-a dat alarma despre fuga sa, ca s-a dus in Spania, dar nimic mai mult). Anca a fost gasita intr-un adapost pentru oamenii strazii. Fara identitate, fara memorie, fara acte… a fost recunoscuta intamplator, de catre un angajat, dupa o poza vazuta la politie, unde se dusese in legatura cu soarta altui imigrant. Identificarea a fost anevoioasa, Anca necolaborand deloc. Starea ei necesita asistenta unui psihiatru. Ai ei au venit de urgenta in Spania, fericiti ca este in viata, si au ramas aici inca un an, timp in care Anca a fost internata in diferite spitale si sanatorii. Recuperarea ei era lenta si fara mari sperante. In ciuda investigatiilor politiei si a eforturilor paralele ale parintilor (au platit si un detectiv particular la un moment dat) de a afla ce se intamplase in acesti 5 ani, rezultatele au fost aproape nule. Mai aveau o singura sansa: Anca. Sa-si revina si sa poata povesti.

armonieacvaticace-ai facutInsa acest lucru nu s-a intamplat decat partial. Pe chipul ei se citea, de la un timp, multa liniste, parea absenta din lumea noastra, cu privirea intoarsa spre sine, spre un sine impacat. Cand a reusit sa vorbeasca, nu a spus decat un singur nume: “Royal Hotel”. Pe acest fir au reluat si politistii ancheta. Asa au gasit-o pe Stefania, o fosta colega de munca, cu ajutorul careia au reusit sa reconstituie trista poveste a Ancai. Se pare ca dupa ce ajunsese in Málaga, Anca a lucrat in diferite baruri, ba chiar si intr-o fabrica de ambalaje pentru cateva luni, iar pana la urma a reusit sa se angajaze aici, la Royal Hotel, unde lucrau mai multi romani, printre care si Stefania. Cele doua s-au imprietenit destul de repede si si-au povestit vietile. Anca nu-si pierduse entuziasmul, iar slujba de camerista o vedea ca pe o rampa de lansare. Visa sa ajunga cel putin manager de hotel. Insa visele si realitatea…

La cateva luni dupa angajare, directorul incepuse sa-i faca avansuri. Fiind refuzat constant de Anca, intr-o prima faza a inceput sa-i faca greutati: ii cerea sa stea peste program, ii dadea sarcini in plus, o penaliza la salariu si o critica de fata cu clientii sau cu ceilalti colegi. Vazand ca nu cedeaza nici la aceste presiuni, a inceput sa o hartuiasca, iar Anca, s-a vazut nevoita, pana la urma, sa renunte la acest loc de munca. Avea putini bani economisiti si spera sa-si gaseasca altceva pana la terminarea lor. Se pare ca norocul i-a suras firav, pentru ca s-a reintalnit cu o veche cunostinta de acasa, un fost coleg de liceu, cu care a inceput o relatie mai mult de nevoie, decat de voie. Si cum departe de casa si de tot ce a dat sens vietii tale, lucrurile se formeaza si se deformeaza, etapele se ard, iar oamenii si relatiile capata alte semnificatii, Anca s-a mutat rapid cu acest fost coleg (Stefania nu mai tinea minte numele lui). Desi nu aveau o relatie stralucita, Anca avea totusi un minim sprijin si, cand banii s-au terminat, a crezut ca poate sa-si caute in continuare linistita de munca. Prietenul ei insa i-a dat de inteles ca nu o poate intretine mai mult de o luna, asa ca sa lase lenea si sa puna mana sa munceasca. In disperare de cauza, Anca s-a intors la Hotel Royal, unde a fost primita inapoi, directorul promitandu-i marea cu sarea, fericit ca o vede din nou la mana lui. De data asta, nu a mai incercat sa-i intre in gratii. A prins-o intr-o seara in subsolul hotelului si a convins-o sa-i cedeze. Atunci, lumea ei interioara s-a cutremurat. Tot ceea ce cladise cu speranta si incredere se naruia sub rasul gros al directorului abuziv. Se facuse parca mai mica, era vizibil mai intunecata si tot mai retrasa. Stefania se bucurase sa o revada, dar apoi, afland toata istoria, a incercat sa o ajute, inclusiv i-a propus sa se mute la ea o perioada sau sa o imprumute cu bani pentru a pleca acasa, dar Anca a refuzat cu incapatanare. O apucase pe un drum alunecos si nu stia cum sa se opreasca si nici incredere nu mai avea in nimeni. La un moment dat, Anca i-a spus ca prietenul ei a bruscat-o si a dat-o pana la urma afara din casa pentru ca aflase de ce se intamplase intre ea si director. Disperata, a dormit un timp la hotel, intr-o camera de serviciu, dar a fost obligata sa plece si de acolo. Ultima data cand a vazut-o Stefania, i-a spus ca merge sa-si caute chirie. Nu s-a mai intors la munca.

Directorul, luat la intrebari de politie, a negat totul. Pana la urma, singura vinovata a reiesit ca este Anca, o imigranta slaba de inger si atat.

Anunțuri

2 păreri la “Ce-ai facut?

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s