De ce teatru?

Un popor fara cultura este un popor fara identitate. Un popor care renunta la cultura este un popor aflat in degringolada sau poate in cautarea si redefinirea identitatii sale. Imi aduc aminte ca dupa revolutia din decembrie 1989, cand a avut loc si o revolutie culturala, nu numai una socio-politica, interesul romanilor pentru teatru a scazut dramatic, noile tentatii media fiind coplesitoare, desi niciodata nu vor putea suplini actul de cultura in sine (cel mult, il pot comunica). Si inca nu aparusera mobilele, internetul, ca sa nu mai vorbim de toate gadgeturile smart care iti aduc in buzunar, oricand, fara sa depui un efort mai mare decat acela de a atinge cu degetul ecranul, orice. Insa dupa o perioada de cativa ani de ratacire intr-un labirint cu mai multe iesiri, treptat, salile teatrelor au reinceput sa-si primeasca publicul in numar mare. Si asta pentru ca dintotdeauna oamenii au avut nevoie de povesti care sa le aminteasca despre sine: copii mari, in cautarea paradisului (sensului) pierdut si a unei calauze pe masura importantei acestei cautari. Miturile si legendele stramosilor sunt inlocuite azi de teatru, care, spre deosebire de acestea, capata si noi roluri. Astfel, pe de o parte exista teatrul povestilor de baza ale omenirii, cu intamplarile pline de sens, creatoare, iar, pe de alta, exista teatrul care ofera imaginea lumii in oglinda cu puteri dincolo de imediat; vedem nu numai oamenii si actiunile lor, ci si caracterul lor cu bune sau rele, emotiile, sentimentele si tot mecanismul delicat al relatiilor interumane. Asistam din sala, cu indiscretie, la momente de viata reala, care se desfasoara atunci, si nu abstracta precum cea a eroilor din carti. Asistam la 2 ore de trairi puternice, de ambele parti, la capatul carora spectatorul iese incantat, emotionat, trist sau bucuros, dar mai cu seama, putin mai intelept, cu o semnificatie in plus.

logo tesCu atat rolul unui teatru devine mai greu si special in acelasi timp, cu cat este responsabil pentru pastrarea si prezentarea unei identitati aparte, unica si partial necunoscuta in esenta ei, asa cum este si cazul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti. Acesta are o traditie de circa 130 de ani si s-a manifestat neintrerupt in sfera culturii romanesti, in ultimile 5 decenii ca institutie de stat. Este un teatru gazduit de o cladire istorica aflata intr-o stare avansata de degradare si pentru care s-au demarat procedurile de restaurare. teatrul TESDe altfel, TES promoveaza o campanie de salvare a sediului sau: SOS Teatrul Evreiesc. In aceste conditii, spectacolele se joaca in salile altor teatre. O similiditudine si o recompensa a destinului, desigur in planuri diferite: aceasta „ratacire” are ca posibil sens spiritual rolul ducerii catre un numar cat mai mare si mai divers de oameni esenta teatrului evreiesc, oameni care poate altfel nu ar fi ajuns niciodata la sediul TES pentru a vedea unul dintre cele 23 de spectacole din repertoriul sau, majoritatea in idis, dar si in limba romana.

De pe pagina de facebook Teatrul Evreiesc de Stat si pagina de facebook Maia Morgenstern am aflat despre cele trei sarbatori vesele ale evreilor: Oscar, Nobel si Purim. Iar acesteia din urma ii este dedicata una dintre premierele stagiunii, cu spectacolul „Purimspil”, o piesa de teatru scrisa chiar de parintele TES (la vremea aceea, primul teatru evreiesc profesionist din lume), artistul şi scriitorul Avram Goldfaden (1840-1908) si adaptata la vremurile noastre, la clişeele din sferele socialului şi ale politicului.”: „Jocul de Purim, (…) inseamna masti, inseamna a te masca si a te demasca, inseamna tarele, pacatele, greselile si minciunile societatii, in mic si in mare. 692926purimspil_slideLa adapostul unei masti poti sa-i spui in fata celuilalt ce te supara si ce te nemultumeste, ce pacate si ce greseli are si nimeni nu se supara. (…) O intepatura nu strica niciodata, daca e insotita de ceva dulce si de un pahar de vin, ca sa estompam putin efectul intepaturii”. (Maia Morgenstern, actuala directoare a teatrului intr-un interviu acordat cotidianului cultural Ziarulmetropolis.ro).

maia mic_slide

*

Desi situat in centrul Bucurestiului, accesul la Teatru s-a facut intr-o perioada mai greu, acesta fiind relativ izolat de alte cladiri, intr-o zona aflata in demolare/remodelare, nu mai stiu. Imi aduc aminte insa ca in acea perioada am vazut-o pe Maia Morgenstern, intr-un spectacol one woman show in limba idis, limba pe care nu o cunosc. Mi-aduc aminte oboseala cu care am invins denivelarile acelui maidan, apoi bucuria si uimirea cu care am descoperit teatrul la capatul drumului si emotia intalnirii cu personajul Maiei, personaj care ne-a adus aproape, tangibil, o lume diferita, bogata in semnificatii si traditii. De altfel, chiar ea marturisea ca „ne regasim pe noi insine, prin cele mai moderne mijloace teatrale, primind un filon al traditiei, extrem de interesant, care tine si de zona fantastica, dar si de maiestria cu care stim sa dansam, sa cantam” in cadrul aceluiasi interviu.

*

Ma gandesc la misiunea grea pe care o au teatrele azi. O lupta continua pentru supravietuirea propriu-zisa, un sacrificiu personal mai mare in Romania decat aiurea, pentru ca arta si educatia publicului prin cultura sa poata continua, dar si o permanenta reinventare, adaptare si combinare a elementelor din diferite sfere artistice (interpretare actoriceasca, pantomima, dans, muzica, pictura) cu elemente ale tehnicii moderne (efecte vizuale, film, imagini 3D, scene mobile etc). Teatrul devine interactiv, comunicarea realizandu-se pe mai multe planuri: cultural, filosofic, social si psihologic si din ce in ce mai mult in dublu sens, ades spectatorul devenind actor si personaj important in economia spectacolului, implicarea sa fiind mai mult decat cognitiva si emotionala. Practic, nu mai este un simplu spectator, el devine un creator. Pentru ca actul de creatie este cel care da rost vietii.

(sursa pozelor – siteul TES)

(articol inscris in competitia Spring SuperBlog 2014)

Anunțuri

2 păreri la “De ce teatru?

  1. foarte adevărat ce spui! avem nevoie de teatru ca de aer! cel puţin prietenii mei şi cu mine am renunţa bucuroşi la o masă copioasă în favoarea
    unei reprezentaţii teatrale!

    Apreciază

  2. ai ilustrat tare bine absența culturii de-un timp încoace… și e mare păcat… chiar foarte mare păcat… cred că lumea are nevoie de teatru, literatură, muzică, cultură pentru a se reinventa într-un mod benefic atât pentru ei cât și pentru societatea din jur

    Apreciază

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s