Un mic dejun atemporal

NH BucharestDe cateva zile, mai ales dimineata, e agitatie mare in holul elegant al Hotelului NH Bucharest… Colegii mei bloggeri au o misiune grea, dar frumoasa. S-au inarmat cu tablete, cu laptopuri, ba chiar cativa mai conservatori si-au adus reportofonul, carnetelul si pixul. Toti freamata si recapituleaza ultimele detalii ale interviurilor pe care trebuie sa le realizeze cu cate o personalitate cazata chiar aici, la NH Bucharest, hotel despre care deja stiam mai multe detalii din pagina www.nh-hotels.com.

NH-Wake-up-to-a-better-world_32Printre ei m-am aflat si eu intr-una dintre aceste dimineti. Sosisem cu o seara in urma si m-am cazat intr-o camera standard single unde m-am simtit rasfatata si alintata de patul generos si comfortabil, de designul interior inspirat si imbietor, de luxul oferit de sala de baie si mai ales de produsele „Agua de la Tierra”, cu ambalaje oxo-biodegradabile in 7 ani (fata de 400 de ani cat au nevoie ambalajele standard din plastic). Odihnita (in sfarsit), coborasem timida, ma amestecasem printre clientii hotelului, majoritatea oameni de afaceri straini, dar si turisti relaxati si cu zambete largi, semn ca se simt bine, si oscilam intre emotia interviului meu si senzatia intepatoare de foame. Fiind un interviu imaginar, inca nu ma hotarasem cu cine sa stau de vorba si incercam sa ma decid totusi asupra unui nume. Mi-ar fi placut sa discut cu o personalitate a lumii mondene care sa fi brazdat lumea in lung si-n lat, care sa fi stat in multe hoteluri si care astfel sa aiba multe lucruri de povestit, dar nu stiu daca si interesante. Mi-ar fi placut sa intervievez si un om politic important, pe teme de dureroasa actualitate, dar nu cred ca as fi avut rabdare sa reproduc ulterior, in scris, toata avalansa de promisiuni care ar fi inlocuit, in mod inevitabil, majoritatea raspunsurilor…

Tulburata de foamea ale carei senzatii se accentuasera, dar si de necesitatea de a ma decide cu cine sa stau de vorba, nu am observat ca holul se golise. Era liniste, soare si zumzetul strazii forma un fond sonor usor indepartat si, de aceea, placut. M-am indreptat si eu cu inima zvacnind spre zona dedicata servirii micului dejun unde am descoperit cu uimire si incantare o mare varietate de ingrediente naturale pentru combinatiile cele mai inspirate… In surdina se auzea o melodie frumoasa si veche, iar gandurile mi-au fugit singure catre personalitatea pe care trebuia sa o intervievez: Maria Tanase, vocea de referinta a muzicii populare romanesti, dar si culegatoare pasionata de folclor. Nu era vocea ei cea care se auzea, era doar o melodie de-a ei „Dragi mi-s cantecele mele” (lansata in 1953) si interpretata de o voce contemporana.

Maria_TanaseAtunci am zarit-o la o masa, scaldata in lumina clara a acelei zile incantatoare, servind cu discretie micul dejun. Mi-a facut un semn usor cu mana.
– Buna dimineata… am soptit eu ametita. Imi cer scuze ca…, am incercat sa balbai o scuza pentru ca intarziasem.
– Nu ai intarziat deloc, acum am sosit si eu. Ia loc, te loc, dar nu inainte sa te servesti din deliciosul mic dejun pe care il au doar in acest hotel. Nici in 1939, cand am participat la „Expozitia Universala de la New York”, nu am gustat ceva atat de proaspat, sanatos si, trebuie sa recunosc, inedit.
Mi-am luat si eu de la bufet o portie de fructe si legume (citrice, kiwi, capsuni, morcovi si chiar o frunza de salata proaspata), desi am fost tentata si de produsele lactate sau din soia. Am mai luat un suc natural si o cafea (Doamne, ce greu mi-a fost sa aleg dintre atatea sortimente) si m-am intors la „Regina catecului popular”, fericita ca a venit pentru mine.
– Vezi, tu, draga mea, incepu ea informal, ce bine e sa ai la micul dejun combinatia ideala de vitamine care sa te energizeze pentru intreaga zi..
– Da, am citit in camera despre acest mic dejun special, se numeste breakfast AntiOx si este bogat in antioxidantii responsabili cu lupta impotriva radicalilor liberi, a efectelor imbatranirii, dar si cu protejarea sistemului cardiovascular si protejarea sistemului imunitar, completez eu cu vadita mandrie.
Ma priveste zambind, iar eu ma simt ca la scoala. Nu stiu ce varsta are, nu stiu nici eu ce varsta am aici, in fata ei. Vorbim despre micul dejun pentru ca este atat de bun, dar si pentru ca eu nu indraznesc sa o intreb inca nimic.pic2-250x250 pic1-250x250
– Am vazut ca chef Enrique Martinez este cel care propune aceste combinatii nemaipomenite: mixuri de sucuri organice antioxidante, iaurt organic amestecat cu fructe, muesli, fructe goji… ma opresc brusc, o privesc in ochi si ma lansez:
– Va place aici?
– Sigur. Orasul este atat de diferit, mai inalt, mai „accelerat”, mai colorat. Iar acest hotel este atat de primitor… Ma bucur sa vad ce frumos a evoluat ospitalitatea la noi.
– Lumea va cunoaste si va iubeste, nu v-as ruga sa-mi povestiti toata viata dumneavoastra, mai degraba as vrea sa culeg cateva imagini din lumea interbelica, continui eu cu mai multa energie.
– De la teatrul „Carabus”, unde am debutat in 1934, pana la localurile  „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-nalta” din Bucuresti unde am cantat cu mult drag, lumea acelor timpuri m-a primut mereu cu inima deschisa, cu eleganta si buna-dispozitie. Desigur, eleganta acelor vremuri, inclusiv moda si manierele, urmau alte principii, pe de o parte mai complexe, pe de alta mai rigide fata de ce vad astazi. Si atunci lumea se distra, mergea la restaurante, statea la hoteluri, iesea in aer liber – la Sosea, la Sinaia, dar nimeni nu se gandea ca tot ceea ce facem ar putea fi daunator naturii. Aici, de exemplu, in acest hotel, exista programe special dedicate constientizarii si responsabilizarii fata de mediu. Asa inteleg eu mesajul  “Wake up to a better world” al lantului hotelier NH Hotels. Scuza-ma, te rog, dar sunt uimita de atentia pe care astazi o primesc oaspetii unui stabiliment, incepand cu acest minunat mic-dejun si continuand cu toate serviciile si facilitatile la cazare. Ai aflat despre conceptul „Ecomeetings” relativ la intrunirile si evenimentele gazduite de hotel?
O ascult fascinata, desi realizez ca va iesi un material eclectic. Ma bucur ca se simte bine si ca-mi impartaseste atat de franc impresiile sale.
– Revin la intrebarea ta. Perioada interbelica a fost un varf cultural si social, dupa cum sigur stii. Si pentru cariera mea au fost ani interesanti, de activitate sustinuta. In 1938, de exemplu, am debutat la radio impreuna cu taraful Ion Matache din Arges. Atunci se canta in direct. Era vorba despre emisunea „Ora satului” unde am interpretat cateva dintre cele mai frumoase cantece din repertoriul meu: M-am jurat de mii de ori, Sapte saptamani din post, Cine iubeste si lasa, Marie si Marioară, Tiganeasca, Cand o fi la moartea mea. De atunci, am tot fost invitata la Radio Romania, intr-o perioada chiar in fiecare saptamana.  
Se opreste si realizez ca ma uit pierduta la ea. Este luminoasa, imbracata cu o rochie alba, simpla, cu un decolteu impins spre umeri, la care asorteaza o palarie sic, care se odihneste momentan langa poseta de aceeasi culoare.
Ma gandesc sa o intreb ce moment a marcat-o mai mult in cariera si viata profesionala, cand o aud reluand firul povestii, intrerupt doar de o gura de cafea aromata:
– Stiu la ce te gandesti. Au fost ani durerosi pentru mine. Spre sfarsitul lui 1940, Garda de Fier mi-a interzis sa mai apar in public. Din ordinul Ministerului Propagandei au fost distruse toate discurile de patefon din arhivele Radioului, precum si matritele acestora de la Casa de discuri Columbia.
O umbra ii aluenca peste priviri. Tac. Ma gandesc ca am gresit atingand un punct sensibil. Dar nu putem schimba trecutul oricat de rusinos sau dureros ar fi fost. As vrea sa o vad iar senina. Tresar, dandu-mi seama ca fundalul sonor e neschimbat, e aceeasi melodie a ei… iar acum ii disting clar modulatiile unice din glas. Este chiar vocea ei.
-As vrea sa revenim la momentele frumoase. Cum era publicul?
– Cald, entuziast, fie ca ma aflam pe scena vreunui spectacol, fie ca eram intr-unul din localurile unde am cantat mult timp. Si nu numai publicul de la noi. In martie 1941 am realizat un turneu in Turcia, unde am cantat in spectacolul „Melody Revue” din Istanbul cu ocazia inaugurarii Teatrului de vară „Taxim”. La intoarcea in tara am facut parte din grupul de artisti desemnati sa cante ranitilor din razboi…
Este iar intristata, iar vocea sa atat de patrunzatoare se inmoaie… nu stiu de ce ma feresc de momentele grele, poate pentru ca tot ceea ce realizam bun si frumos si lasam mostenire urmasilor este mai important decat orice altceva.
-V-ar placea sa cantati azi?
– Cred ca ar fi o experienta similara, dar de dimeniuni mai mari. Nu as canta decat tot „pe viu”, acompaniata de un taraf, niciodata cu ajutorul negativului. Muzica inregistrata nu are nevoie de prezenta fizica a interpretului sau si este destinata auzului si imaginatiei. Daca este un spectacol sau o emisiune la televizune, artistul are obligatia fata de sine, de arta sa si de spectatorii sai sa cante atunci cand spune ca o face, nu numai sa deschida gura in gol, in timp ce se aude inregistrarea. Cum ar fi acum sa ma prefac ca iti cant, iar tu sa stii ca, de fapt, se aude melodia deja inregistrata si eu doar te pacalesc?
Aproape terminasem micul dejun. Contrar altor dimineti cand infulecam in graba o omleta, un sendvis cu unt si cascaval sau chiar o portie de bacon prajit si senzatia de satietate era insotita de o vaga oboseala, acum ma simteam usoara si plina de energie.
– A fost foarte bun acest mic dejun AntiOx.
– Si eu ma simt excelent. De altfel, secretul pentru o stare fizica si psihica la cote maxime sta si in alimentatie. Ma straduiesc ca macar sa respect cateva reguli de baza – multe lichide (apa, mai ales), nu mai mult de 6 grame de sare pe zi, fara zahar si grasimi animale, produse de panificatie integrala, peste si, evident, ca acum, fructe si legume. In combinatiile optime, desigur… ma avant eu intr-un mic discurs despre alimentatia sanatoasa, convinsa fiind ca ii spun lucruri noi si interesante.
– Desigur, draga mea, de aceea si maine o sa optez tot pentru micul dejun AntiOx. Si nu e nevoie sa-mi mai spui nimic, stiu ca am la dispozitie produse romanesti organice si ingrediente proaspete, desavarsite de arta culinara a maestrilor bucatari astfel incat sa satisfaca cele mai rafinate gusturi... si imi zambeste iar.
– Mai ramaneti? ma dezmeticesc si o privesc cu interes.
– Da, as vrea sa ma plimb azi prin Bucuresti si diseara sa merg la un spectacol…

Ii zambesc si eu si imi dau seama ca mi-au ramas multe intrebari nerostite, dar nici nu mai indraznesc sa o rog sa ma lase sa luam micul dejun impreuna si maine. Nu vreau sa fiu prea insistenta si nici s-o obosesc. In timp ce-mi framant creierul, cu ochii in gol, cum sa rezolv acest mic impas, realizez ca nu mai aud melodia ei. Intorc instinctiv capul spre cel mai apropiat difuzor. Acum deosebesc alte ritmuri, contemporane. Si-mi dau seama. Aceea a fost unica mea dimineata in compania ei. Stiam ca nu mai era acolo… am iesit in strada, imaginandu-mi-o plutind printre oameni, pe strazile de alta data ale iubitului ei Bucuresti.

 

– sursa informatiilor si a pozelor: http://ro.wikipedia.org/ si siteul sponsorului NH Hotels –

(Interviu imaginar realizat pentru competitia Spring SuperBlog 2014)

 

Anunțuri

4 păreri la “Un mic dejun atemporal

  1. Pingback: competitie anuala de blogging | Proba 14. Breakfast AntiOx la NH Bucharest

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s