Scrisori din diaspora (2)

Pe vremea cand lucram la un ziar de limba romana din diaspora, primeam la redactie scrisori cu povesti de viata. Cateva dintre ele m-au impresionat si le-am pastrat in tot acest timp. Ele au fost publicate la vremea lor, iar azi, dupa aproape 10 ani, sunt la fel de actuale:

Am gresit si este prea tarziu…scrisori2

„Stiu ca de obicei primiti scrisori de la doamne si domnisoare, de aceea sper ca scrisoarea mea sa nu va mire foarte tare. Ma numesc Maximilian si v-as ruga sa publicati aceaste randuri in speranta ca macar asa voi gasi iertare, caci stiu ca acum este prea tarziu sa mai repar ceva din ceea ce am stricat mai demult.

In urma cu 15 ani am cunoscut-o pe Maria. Eram foarte tineri si naivi si ni se parea ca viata e frumoasa. Mai mult ei, va dati seama. Am inceput o relatie de prietenie, de fapt o relatie de iubire specifica varstei, cu fluturasi, inimoare, intalniri romantice etc. Ma rog, nu foarte multe pentru ca Maria era inca o copila, iar eu aveam viata mea (de care ea, evident, nu stia nimic). Ajungea doar sa-i spun cateva minciuni frumoase, cam transparente ce-i drept, cateva promisiuni aruncate la intamplare si totul era minunat, Maria credea orice pentru ca isi dorea cu disperare sa ma creada.

Pana la urma, a descoperit una dintre relatiile mele paralele si m-a parasit. Timp de vreo doi-trei ani nu am vorbit cu ea, desi ne mai intalneam uneori, intamplator. As fi vrut sa ne impacam, dar nu am vrut sa „cedez” si sa fac eu primul pas. Orgolii prostesti, eram asa de tineri inca… Intr-un final, tot ea a venit la mine si ne-am impacat. Am ramas impreuna, astfel ca, dupa ceva timp si mai multe intamplari – unele nu foarte frumoase, dar asta e viata – ne-am mutat impreuna. Incepusem sa tin la ea destul de mult si, de aceea, uneori eram putin gelos. Ea imi facea mereu scandal pe tema asta. Acum, retrospectiv, poate ca am exagerat cu gelozia, dar o iubeam si nu as fi vrut sa o pierd iar. Din cauza acestor discutii, au fost si cateva scene mai neplacute, ma rog, nu vreau sa intru in detalii…

De venit in Spania am venit impreuna. Nici nu mai stiu cum ne-am hotarat, in perioada aceea nu ne intelegeam deloc bine. Pe de alta parte insa discutam, in putinele momente mai linistite, chiar de casatorie. Aici am reusit sa gasim destul de repede de lucru amandoi si nu a fost necesar sa impartim un apartament cu nimeni, cum se procedeaza in general. Dupa un timp, i-am spus sa nu mai mearga la munca, preferam sa o stiu acasa decat in compania barbatilor pe acolo. Banii erau mai putini, dar reuseam noi sa ne descurcam. Intre timp am aflat ca una dintre prietenele ei cele mai bune, care mie nu-mi placea deloc pentru ca ma vorbea de rau, chiar si cand eram de fata, venise si ea tot in Spania si locuia tot in zona Murciei, unde locuiam si noi. Relatia noastra era tot mai incordata. Maria plangea mereu si ma ameninta cu despartirea. Ii era dor de acasa si ar fi vrut sa se intoarca, daca nu definitiv, macar in vizita, dar nici nu voiam sa aud de asa ceva. Venisem sa facem bani, nu sa-i cheltuim. De aceea m-am speriat foarte tare cand am venit odata de la munca si nu am gasit-o acasa. Mi-am dat seama ca nu are unde sa fie, decat la prietena ei. Cu greu am aflat unde sta exact si m-am dus s-o iau pe Maria. Initial nu a vrut sa se intoarca acasa, dar am reusit sa o conving destul de repede (atunci imi aduc aminte ca am si plans in fata ei, numai sa fiu suficient de convingator). Dar eram si sincer, chiar imi doream sa fiu cu ea. La putin timp dupa intamplarea asta, intr-o zi de luni, de-abia plecasem de acasa (iar Maria fusese neobisnuit de vesela in weekendul respectiv), cand brusc m-am hotarat sa ma intorc. Aveam un nod in gat si nu stiam de ce. Presimteam ca urma sa se intample ceva nasol. Ma gandeam la toate scenariile oribile, inclusiv sa o gasesc cu altcineva sau mai stiu eu ce… Cand am ajuns insa acasa… nimeni. Totul intact. Cumparaturile pe masa, iar Maria nicaieri. Ma gandeam ca se repeta istoria, asa ca am dat fuga la prietena ei. Nici acolo nu mi-a raspuns nimeni, dar eram decis sa pazesc casa cateva zile, daca era nevoie, numai sa vorbesc cu Maria. Stiam ca daca ma vede si vorbesc cu ea, o conving imediat sa-si bage mintile in cap. In orice caz, era nevoie de o discutie mai serioasa, prea incepeau sa se repete scenele astea. Insa lucrurile au luat o turnura neasteptata. Seara, cand in sfarsit a aparut prietena Mariei, am aflat stupefiat ca Maria nu era la ea, ci ca plecase direct in Germania la o alta prietena de a ei despre care nu auzisem nimic in viata mea. Initial am crezut ca e vreun tertip ca sa ma indeparteze si ca Maria se afla ascunsa pe undeva, insa, pana la urma, ca sa scape de mine, mi-a dat un numar de telefon din Germania la care sa sun. Am sunat imediat si, dupa lungi insistente, am resuit, intr-adevar, sa dau de Maria. Nu-mi venea sa cred ca mi-a facut una ca asta. Eram furios, turbam si mai multe nu… pana la urma, nu am avut incotro si m-am mai linistit. O sunam destul de des, cu speranta ca la un moment dat se va intoarce… din pacate, nu fost asa.

Azi nu mai stiu nimic de Maria. Ultima data am vazut-o in Romania, la cativa ani dupa ce m-a parasit. Eram amandoi in vacanta. Intalnirea a fost emotionanta si dureroasa in acelasi timp. Am inteles ca ma iubisem mult si ca suferise la fel de mult ca si mine. Experienta noastra in Spania ne-a distrus relatia, dar inca nu stiu de ce. V-am relatat intocmai cum s-a inatmplat lucrurile, poate cineva ma ajuta cu vreun sfat, ceva… In orice caz, m-am intrebat si atunci cand am vazut-o ultima data, si acum cand va scriu. Oare, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, mai simte ceva pentru mine in afara de ura? Cred ca nu voi sti niciodata, asa cum nu voi sti daca pana la urma m-a iertat sau nu…

Cu respect, Maximilian.”

Anunțuri

2 păreri la “Scrisori din diaspora (2)

  1. nu se poate lupta ìmpotriva destinului.greseslile au fost de ambele pàrti dar cu o mare diferentà; tu ai gresit dar o vedeai numai pe ea , in timp ce ea gresind vedea viitorul.incearcà sa ai amintiri plàcute si nu durere. màcar acuma cautà de viata ta . sigur acuma e greu sà crezi chiar dacà e adevàrat cà o altà parte femininà te va iubi cu adevàrat, dar te rog,inchide ochii pentru ceea ce a fost si deschidei pentru ceea ce va fi in viata ta.fata a stiut cà asa va fi tot restul vietii dacà va ràmine cu tine si a preferat sa suporte durerea despàrtirii decit sa accepte durerea vietii. cine este posedat de gelozie va suferi din cauza geloziei si nu a iubirii. nu uita niciodatà cà orice parte femininà are nevoie de secretele ei chiar dacà nouà nu ne place dar sa nu uitàm cà si noi le avem pe ale noastre.Maximilian , gelozia este o formà de negare a personalitàtii umane si dacà vei continua asa nu vei avea parte de iubire lìngà tine niciodatà. tu ai interzis iubitei de a merge la muncà inseamnà cà ai dat mai mult timp la dispozitie de a-si prepara evadarea si chiar de a te insela dacà voia. a iubi nu inseamnà a fi orb.

    mult succes in viata ta si cautà ràspunsurile in dragoste fàrà intrebàri directe.

    Apreciază

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s