„Va trimit o scurta istorioara din viata romanilor din Spania. Este o intamplare despre solidaritate si resonsabilitate, pe de o parte, dar si despre cat de vulnerabili devenim odata cu ruptura de tara natala. Desi aceasta sensibilitate poate parea doar o inventie, ea este insa cat se poate de reala, fiind pusa in evidenta de situatii dramatice sau aparent dramatice. Dar sa va povestesc despre ce este vorba.

scrisori 5Lunar, intr-un orasel de langa Madrid se organizau la un moment dat niste petreceri romanesti in cadrul unei discoteci spaniolesti. Acestea aveau un mare rasunet in randul romanilor din intreaga zona. Din pacate, de fiecare data insa, existau un incident sau doua, repede aplanate de personalul discotecii. Dar s-au intamplat acolo si altfel de lucruri. Astfel, la una din aceste petreceri, organizatorii au fost impresionati de povestea unei conationale si au decis sa o ajute, asa ca au lasat-o sa-si spuna durerea si sa solicite ajutorul celor prezenti in discoteca in acea seara. Si uite asa, aceasta fata, bazandu-se pe niste hartii nu foarte lamuritoare, le-a explicat tuturor ca face apel la solidaritatea lor deoarece se afla intr-o situatie limita, mama ei fiind bolnava de cancer, iar familia, saraca, nu avea bani de operatie sau medicamente. Spre suprinderea mea, dar si a organizatorilor, tinerii din discoteca s-au dovedit a fi nu interesati nu numai de muzica si „cubatas” (whisky cu coca-cola), ci si de necazurile semenilor lor. In cheta improvizata s-au adunat aproape 1000 de euro, regasindu-se printre bancnote si hartii de 100 de euro. Cum spuneam, impresionanta dovada de solidaritate umana, mai ales cand tendinta generala aici este aceea de a-si vedea fiecare strict de treburile sale, orice solicitare de sprijin (nu neaparat material), fiind interpretat ca un afront la putina agoniseala personala.

Acum insa, la ceva timp dupa aceste intamplari, vreau sa va spun ca nimeni nu mai stie nimic de aceasta fata si nici ce s-a intamplat cu banii. Din pacate, recunosc cu tristete, asupra ei planeaza indoiala referitoare la cat a fost de sincera. Fereasca Domnul pe oricine de o asemenea nenorocire in familie, dar nici sa te folosesti de un asa pretext sinistru pentru a face rost de bani din mila nu este tocmai in regula. Sincer sa fiu, povestea aceasta avea nevoie de un final, oricare ar fi fost el, ca o datorie fata de cei ce si-au deschis inima si au oferit putin (sau mai mult) din munca lor. Acest final insa ramane suspendat…

Cu multumiri pentru atentie,
F.M.”

Pe vremea cand lucram la un ziar de limba romana din diaspora, primeam la redactie scrisori cu povesti de viata. Cateva dintre ele m-au impresionat si le-am pastrat in tot acest timp. Ele au fost publicate la vremea lor, iar azi, dupa aproape 10 ani, sunt la fel de actuale.

Reclame