Scrisori din diaspora (8)

„Oare am avut eu ghinion sau asa suntem noi, romanii, mai ales departe de casa unde lupta pentru supravietuire scoate uneori la iveala ce e mai rau in noi?”

scrisori din diaspora„Draga redactie si dragi cititori,

Stiu ca primiti in general scrisori in care romanii proaspat veniti se plang de cei pe care ii gasesc aici, mai ales rude si prieteni ale caror promisiuni se dovedesc a fi baloane de sapun la momentul indeplinirii lor. As vrea sa va impartasesc pataniile mele, din cealalta parte a baricadei. O sa vedeti de ce spun asta. Inainte de a incepe propriu zis aceasta scrisoare, vreau sa va spun ca tare as fi curios sa va aflu parerea, daca cineva care citeste aceste randuri a trecut prin asa ceva sau cum ati fi reactionat daca erati in locul meu.

Asadar, am venit in Spania singur si am avut norocul sa imi gasesc de lucru destul de repede. Stiti cum e aici, munca grea, acasa si iar la munca. Am trecut destul de repede de etapa statului cu mai multi in apartament si am reusit sa-mi inchiriez ceva doar pentru mine. Un apartament cu trei camere, destul de mic de altfel. Si uite asa, avand acest spatiu la dispozitie si stiind de pe propria piele ce insemna sa nu ai unde dormi sau sa fii nevoit sa traiesti la gramada, am inceput sa accept diferinte rugaminti legate de „gazduirea” in camerele libere a unor prieteni sau prieteni ai prietenilor ramasi pe drumuri sau aflati in situatii limita. Astfel s-au perindat multi pe la mine prin casa. Si s-au intamplat multe: pe unii i-am tinut pe mancare si casa timp de cateva luni si cand au plecat mi-au furat lucruri din casa, pe altii i-am bagat la mine la munca si mi-au pus strambe la sef, astfel incat era cat pe ce sa fiu dat afara, iar altii s-au purtat urat cu prietena mea (desi de-abia o cunoscusera). Au venit si prieteni din tara care au stat la mine mai mult timp si dupa ce au inceput sa lucreze i-am rugat sa ma ajute la cheltuielile casei. Au luat-o ca pe o ofensa personala, dar au contribuit.

Este adevarat ca se spune ca daca faci un bine sa-l ascunzi pe fundul marii… si sa nu vorbesti despre asta niciodata. Dar tot asa de adevarat este ca se spune si ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Eu sunt intre aceste doua adevaruri. Pentru ca ulterior m-am intalnit cu parte dintre cei carora le-am intins, asa cum am putut, o mana de ajutor si care, aflati in situatii diferite (unii din intamplare – norocul lor), nu mi-au mai fost asa de prieteni, iar relatiile nu au mai fost aceleasi pentru ca acum ei nu mai aveau nevoie de mine. Ba chiar am fost, la un moment dat, intr-o situatie care aparent s-ar fi putut numi „la mana lor”, iar ceea ce a urmat mi-a provocat o durere surda… pentru ca nu m-au tratat ca pe un strain, ci ca pe un nimeni in drum, castigat ieri la popice. O razbunare tarzie pentru ca atunci, demult, am fost cumva deasupra lor prin faptul ca am putut sa-i ajut, iar ei au primit ajutorul meu. Concret, m-au imprumutat cu niste bani, am stabilit de comun acord o perioada pentru restituirea lor si, cu o luna mai devreme, m-au obligat sa le restitui banii, cu scandal si cu invective referitoare la seriozitatea mea si la intentia mea (de unde si pana unde?) de a-i pacali, scotandu-mi ochii cu faptul ca nu mi-au cerut dobanda! Si cu toate acestea, pentru linistea mea interioara, va marturisesc deschis ca nu-mi pare rau niciun moment ca i-am ajutat pe toti.

Cum scriam la inceputul acestei scrisori, ce credeti? Oare am avut eu ghinion sau asa suntem noi, romanii, mai ales departe de casa unde lupta pentru supravietuire scoate uneori la iveala ce e mai rau in noi?

Va saluta cu respect, T. Bogdan”

Pe vremea cand lucram la un ziar de limba romana din diaspora, primeam la redactie scrisori cu povesti de viata. Cateva dintre ele m-au impresionat si le-am pastrat in tot acest timp. Ele au fost publicate la vremea lor, iar azi, dupa aproape 10 ani, sunt la fel de actuale.

Anunțuri

7 păreri la “Scrisori din diaspora (8)

  1. Buna, cred ca ai procedat foarte bine ajutandu-ti semenii, nu trebuie sa-ti para rau pentru ca ai invatat ceva din asta. Sa nu uitam ca daca nu intalnim latura rea a vietii sau a lucrurilor, nu vom sti niciodata ce este bun si ce este rau. Sunt sigura ca fiecare va primi dupa cum a dat 😀 .Deaceea eu nu judec pe nimeni, poate le multumesc celor ce m-au jignit pentru ca mi-au aratat drumul cel bun in viata. Si eu locuiesc in ungaria desi sunt romanca asta am ales, asta mi-a fost soarta,. Cert este ca noi romanii suntem foarte calzi la suflet fata de restul lumii si asta o spun din experienta. Asta este viata, nimeni nu ne-a chemat in tara lor, noi am ales acest drum din diferite motive, ce sa cerem de la un strain de traditie si de neam daca si compatriotul nostru ne raneste sufletul?
    Deaceea nu obisnuiesc sa critic, nu-mi irosesc timpul meu pretios din viata mea ptr. asemenea fapte care datorita lor am ajuns mult mai puternica si stapana pe mine.
    Ati doresc rabdare maxima si nu uiat ca aia primim de la viata ce dobandim noi cu sudoarea noastra 😀

    Apreciază

  2. Asa suntem noi romanii!!! Ajuta-ma frate k am sa te ajut si eu….si cand tu ai nevoie de ajutor ei iti intorc spatele….Pt ca romanul cand se ajunge,se ajunge frate si nu ii m-ai ajunge nimeni la nas!!! Eu un sfat pt toti care au patit ce ai patit si tu : Capul sus si privirea dreapta,niciodata nu stii ce te asteapta!!! E greu sa dai sfaturi bune celor ce-au nevoie!!! Dar mai greu e sa-ti mentii viata proprie la o linie!!!

    Apreciază

  3. Ai nostri, ca brazii!
    Fa bine si pregateste-te ” s-o iei in bot ” ! Astfel, macar esti pregatit pentru ce va urma. In nici un caz nu te astepta la recunostinta din partea oamenilor!

    Apreciază

  4. Aceeasi patanie am avut-o eu aici in Italia,am primit in
    apt un cuplu (el fiind si din sat cu mine), erau vai de capul
    lor, iar cand au plecat din apt dupa cateva luni au „fugit”
    pur si simplu lasandu-ma cu chiria neplatita si multe facturi
    neachitate…cand i-am cautat nu au mai rasp la tel,asta e

    Apreciază

  5. Nu esti singura persoana care a facut bine , si primeste rau, in situatia ta sunt destui…. am procedat si eu la fel, am ajutat multi romani ,pe perioade mai lungi de timp, care au ajuns in strada , sau au venit in Germania, fara sa aiba cazare, si fara mancare, i-am gazduit , i-am saturat, -au uitat cand s-au ajuns, – am devenit o „ZDREAMTA, „asta a fost exprimarea unuia dintre persoanele pe care le-am ajutat cel mai mult…Nenorocita un altul….. In loc sa primesti respect , multumire…. ca de restituit sumele pierdute cu mancare, pachete la serviciu, tigari, bautura, nici nu se pune problema, parca ai fi obligat sa ii ajuti,…. bani imprumutati pana la salar, (sume care au ajuns de ordinul miilor de € ) iar cand era salarul, ….stiti am primit doar o mica suma sa am pt, mancare ,,,dar luna viitoare va promit ca ii inapoiez..
    Au trecut 2 ani si banii nu i-am vazut nici macar 1 €, iar calomniile continua.
    Am fost o persoana , care am sarit intotdeauna sa ajut pe aproapele meu, spun am fost, pentru ca acum ma gandesc de 10 ori daca mai fac asta sau nu, desi crestineste este bine sa ajuti, dar sa nu fii luat de prost.

    Apreciază

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s