Jucariile verii

E o noapte senina de vara. Copiii dorm in camera intunecata, iar respiratia lor usoara si ritmica tine pulsul lumii. E atata liniste in jur, incat ai senzatia ca ai auzi si o clipire de ochi. Dar nu clipeste nimeni. Si totusi nu dorm toti… Intr-o dimensiune paralela este agitatie, se fac ultimele pregatiri pentru o reuniune importanta. Papusile, masinutele, cuburile de construit, robotii, plusurile, ba chiar si creioanele colorate sunt asteptate in mijlocul dormitorului. Precum in filme celebre vizionate pe furis prin spatele copiilor, jucariile discuta aprins, in timp ce una dintre ele, inarmata cu un fluier, incearca sa faca ordine. Pana la urma, toata lumea se aduna si, cel mai important, comentariile inceteaza. Astfel ca pot fi auziti vorbitorii ale caror discursuri sunt scurte, dar la obiect:
– Jucarii, este vara si avem o mare problema. Desi copiii sunt in vacanta, iar acest lucru ar trebui sa ne bucure, in ultimele zile am observat o ingrijoratoare tendinta de a-si petrece timpul mai mult afara, in compania jucariilor de exterior, si ma refer aici la cele de la Noriel.noriel
Trebuie sa le cercetam indeaproape, sa le surprindem secretele si sa le furam suprematia. Daca mai continuam asa, numai vremea rea mai poate sa faca ceva pentru noi, spuse cu hotarare creionul albastru.
– Noi, creioanele, vom spiona zilnic, de la fereastra, ce se intampla in gradina si peste o saptamana va prezentam raportul complet: ce prefera copiii sa faca, cum se joaca, cu ce, cat timp si tot asa, declama mandru creionul rosu.
– Iar canuta cu personaje desenate va raporta ce fac zilnic copiii pe care ii insoteste, incheie reuniunea tot creionul albastru.
In numai cateva momente, jucariile se aflau deja la locul lor.

Peste o saptamana

A fost vreme atat de frumoasa, incat copiii ajungeau seara tarziu in camera si adormeau rapid, pentru ca primele raze ale soarelui sa ii gaseasca tot afara. Inclusiv o parte dintre mesele zilei le serveau in gradina, la adapostul crengilor ciresului, cel mai falnic pom din intreg cartierul.
Asa cum au stabilit, la miezul noptii, jucariile tineau sfat de taina. De data asta nu mai erau galagioase, tristetea pusese stapanire pe inima lor de plastic, metal si lemn. Unele erau chiar prafuite si nu mai fusesera bagate in seama de copiii aproape deloc. Mai era si afirmatia mamei cum ca jucariile pe care nu le mai folosesc vor fi stranse intr-un sac cu destinatie necunoscuta.
Creionul albastru, prelua initiativa deschiderii discutiilor:
– Ce informatii avem pana acum?
– Creioanele i-au urmarit pe copii in schimburi, asa ca stim tot ce au facut in gradina. I-am vazut ca s-au jucat la trambulina, s-au dat pe tobogan si au jucat niste jocuri cu mingea, raporta rapid creionul rosu, imbujorat de asa sarcina importanta. Jucariile de afara sunt foarte frumos colorate, sigure pentru copii si rezistente, din ce am sesizat noi. Chiar i-am auzit pe parinti discutand intre ei despre cat de usor si convenabil le-au cumparat online de la Noriel.
Jucariile taceau. Veni randul canutei cu personaje sa vorbeasca despre saptamana in care a fost in misiune:
– Asa e, se pare ca se simt foarte bine afara. In afara de tot ce s-a spus, in curtea din fata casei, unde nu se poate vedea de la aceste ferestre atat de bine pazite de creioane, copiii s-au plimbat cu bicicleta.

Bcicleta Mickey Mouse

Bcicleta Mickey Mouse

– Situatia este complicata. Nimic din toate acestea nu se poate face inauntru, impreuna cu noi. Acum ca stim adevarul, trebuie sa ne gandim la o solutie. Toata lumea. Urmatorul termen: peste o saptamana.

Saptamana a noua

– Stimate jucarii! Hei, treziti-va! Copiii sunt tot afara. Cu exceptia a doua zile cand a plouat, jucariile de exterior de la Noriel au fost favorite absolute. Niciuna dintre ideile noastre nu a functionat. Copiii prefera sa se joace in exclusivitate cu ele. Eu nu stiu ce am mai putea sa facem sa-i aduce inapoi in casa mai repede.
Tacere. Cateva sforaituri discrete. Pana la urma, lua cuvantul creionul rosu, al carui entuzism scauze vizibil pe parcursul ultimelor saptamani:
– Propun sa nu mai facem nimic. Peste putin timp vine toamna, vin ploile… copiii vor reveni in casa impreuna cu noi.
Acestea fiind zise, jucariile se intoarsera la locul lor. Nici macar amenintarea “sacului” nu mai avea vreun efect asupra lor. Erau cuprinse iremediabil de deznadejde…
Poate doar auriul incipient al frunzelor ciresului le strecura o vaga speranta in suflet…

(sursa poze: site-ul noriel.ro)

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s