Dis de dimineata, Noriel

“Hmmm… vad ca e lumina afara, gata, ma scol. E tarziu, o fi chiar 7”
Roby incepuse sa dea semne de trezire. Eu nu dadeam semne deloc. As fi dormit o saptamana neintrerupt (ma rog, poate cu pauze de odihna). Arunc un ochi la ceas. Nu e nici 7, dar fiind vara, soarele e deja sus. Il mangai pe Roby cu speranta ca adoarme la loc. El se cuibareste in bratele mele si cand pare ca Mos Ene s-a reintors cu ganduri bune la noi, Roby sare in sus tipanad: “pacalit, pacalit”.
“Haha, credea mami ca ma adoarme iar? Pai acum, in toiul zilei? Avem treaba. Sa ne jucam”
Imi vine sa plang. Ii iau iar in brate, dar degeaba. E deja in picioare si ma trage cu nadejde de haine sa mergem la bucatarie, cred. Ma gandesc ca ii e foame. Fac eforturi sa ma misc repede, sa nu trezim toata casa. Dar el ma trage de haine catre usa de la intrare. Nu imi dau seama de ce vrea afara asa de devreme.
“Uf, oamenii mari sunt plictisitori. Dorm mult si se misca incet. Si pricep greu. Eu vreau afara. La joaca. Cum sa nu vrei afara la Dolu. dolu norielAm zis corect, nu e vorba de Doru, ci de Dolu, prima mea motocicleta. E rosie, are ochisori si am primit-o de curand si de-abia astept sa ma mai plimb cu ea… Ca sunt mare si pot sa pedalez singur acum… Vorba vine pedalez, ca nu are pedale, impingi cu picoarele… cum zice fratele meu Teo, “masina de picioare”, hahaha… dar ce face mami? Nu mi-e foame, nu vreau la bucatarie. E plictisitor sa manaci. Cred ca e momentul sa schimb foaia.”
– Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Tresar… sunt ca in transa, dar de cate ori aud acest strigat de lupta, ma trezesc instantaneu. Simturile mi se ascut si sunt gata sa sar la atac. Sau in aparare. Dupa caz.
– Ce s-a intamplat, Roby? Mai incet, ca o sa-i trezesti pe fratii tai si pe tati.
– Mami, pec afara.
– Intai sa luam micul dejun si apoi la joaca.
Lui Roby nu-i surade ideea. Pune mainile in sold si aud laitmotivul ultimelor luni:
– Mic dejun, deloc.
– Roby!
– Roby, deloc! Intru afara!
– Fii cuminte, puiule.
– Cuminte, deloc.
Da, asta vad si eu ca “deloc”. Ma apuc sa-i fac un sandvici si pun de cafea. Luam micul dejun in curte. Ma misc cat pot de silentios, dar radarul lui Teo functioneaza ireprosabil. Il aud strigand de la el din camera:
– Mami, pleci fara mine?
– Buna dimineata, Teo. Ies in curte cu Roby.
“Ce smecher, s-a trezit inaintea mea sa se dea cu Dolu. De parca pe mine ma intereseaza jucariile lui de bebelus de 2 ani. Fara “jumate”, cum se da el mai mare. Pe mine ma intereseaza masinuta si elicopterul telecomandate, ca astea sunt jucarii de baieti mari.  Noroc ca Alex inca doarme, asa ca ma joc eu cu amandoua! Uraaa!”
– Vin cu tine! si fuge la incaltat. Sunt asa de adormita, ca de-abia acum imi dau seama ca sunt inca in pijama. Si eu si ei. Cu greu ii intorc din drum si ii pregatesc sa iesim afara.
Cand dau de aerul curat, ma inviorez de-a binelea. Acum inteleg care era graba. Cu o zi in urma, copiii primisera jucarii noi pentru exterior, cumparate de la Noriel. norielTati le-a facut o surpriza frumoasa, fara sa iasa din casa. Le-a comandat de pe siteul noriel.ro motocicleta Dolu fara pedale pentru Roby si jucariile cu telecomanda pentru cei mari. A platit cu cardul on-line, dar avea posibilitatea sa plateasca ramburs sau in rate. Livrarea s-a facut in mai putin de 4 zile si a fost gratuita, conform ofertei „Livrare gratuita pentru comenzi peste 150 RON” pentru clientii aflati in aria de distributie “Fan Courier”. Sunt linistita, jucariile au garantie si chiar exista posibilitatea de a le returna in termen de 10 zile, insa nu e cazul.
Copiii alearga fericiti. Roby cu motocicleta sa faina, iar Teo dupa masinuta telecomandata. Elicopterul a aterizat in pomul din fata casei si acum asteptam sa se trezeasca ajutoarele (tati adica).
“Superrr… dii, Dolu! Am cea mai frumoasa motocicleta din tot cartierul. Stiu eu ca o pandesc si Teo si Alex, dar e numai a mea! Noroc ca e vacanta si ma pot plimba toata ziua!”
“Cred ca ii las elicopterul lui Alex, ca nu prea ma asculta si sta prin pomi. Masina mea e mai grozava. Am cei mai buni parinti din lume!”
Il vad pe Teo ca vine spre mine fugind. Il prind in brate si imi susura incetisor:
– Mami, esti fericit?

 

(sursa poze: site-ul noriel.ro)

Anunțuri

4 păreri la “Dis de dimineata, Noriel

  1. Pingback: Scrisoare deschisa catre cititorii mei | armonie acvatica

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s