Basmul „Gradinii Intunecate”

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata un imparat vestit in toata lumea pentru bogatiile si frumusetile tarii sale pe care o conducea cu intelepciune. Veneau trimisi de peste mari si tari sa-i viziteze imparatia si sa invete de la mesterii, de la gradinarii si chiar de la imparat insusi secretele unor astfel de minunatii. Caci imparatul, cat era el de imparat, nu se dadea in laturi de la munca, iar exemplul sau i-a incurajat pe toti supusii sa uite de dulcea lene si de alte indeltniciri zadarnice si sa inceapa sa munceasca. Unii devenisera priceputi in olarit, altii in mestesugul lemnului, altii imblanzeau fierul, altii modelau metalele pretioase si pietrele rare, transformandu-le in bijuterii si tot asa…, dar cei mai harnici si mai dedicati lucrau pamanturile imparatiei. De altfel, fiecare avea pe langa casa o gradina de legume sau de flori sau o livada, fiecare dupa preferinta si pricepere. Si palatul imparatului avea gradini mari, minunate, cu flori de toate felurile si culorile, cu iarba moale si deasa, cu pomi incarcati de roade dulci, dar si cu legume nemaivazut de frumoase si gustoase. Imparatului ii placea mult sa iasa diminetile in gradinile sale si, alaturi de gradinari, sa le ingrijeasca cu mare dragoste.

Ei, acum, imparatul nostru era tare multumit de cum mergeau treburile imparatiei, insa avea el un necaz, o tristete despre care nu vorbea niciodata cu nimeni, nici macar cu imparateasa sau cu cei trei fii ai sai, deja printi in toata regula, gata de insuratoare, si ei harnici si frumosi, parca rupti din soare. Si uite asa, pe masura ce trecea timpul, mai ales vara, imparatul nu mai putea sa tina departe de ochii nimanui secretul care il apasa. Int-o dimineata de iulie, fiul sau cel mare, indrazni sa-i vorbeasca in timp ce se aflau in gradina:

– Tata, Maria Ta, care este umbra ce-ti intuneca privirea si-ti apasa tamplele albite de vreme? Ori nu esti multumit de noi, cei trei fii ai tai, ori supusii te supara cu ceva sau poate vreun imparat vecin vrea sa ne tulbure pacea cu amenintari de razboi?

– Dragul meu, nimic din toate acestea nu ma supara, insa este ceva care ma framanta de mult si uite, am imbatranit si nu mai am puterea sa feresc de voi acest secret. Diseara sa-i chemi si pe fratii tai sa ne sfatuim impreuna.

In seara aceea, la ceas de taina, imparatul le grai celor trei fecirori:

– Dragii tatei, a sosit momentul sa aflati care este secretul care mi-a intunecat dintotdeauna  bucuria. Voi stiti ca in partea de nord a domeniului imperial este o gradina…

Imparatul facu o pauza grea. Feciorii tresarira. Auzisera despre acea gradina doar din povestile spuse in soapta tremurata de catre batrani. „Gradina intunecata”… oricine ii pomenea numele scuipa in san si isi facea o cruce mare.

– Gradina aceea, continua imparatul, este motivul durerii mele. Este un loc blestemat. Aici nu poate creste nimic folositor. Oamenilor le este frica si cand ii aud numele si nimeni nu se mai incumeta sa incerce sa o aduca la viata. Eu, cu mainile mele, ani la rand m-am chinuit, dar tot ce am sadit nu s-a prins, iar buruineile au crescut cat un stat de om. Indiferent ce am facut, nimic nu a functionat, gradina este ca o rana deschisa. Feciorii mei, nu as vrea sa inchid ochii inainte ca cel mai destoinic dintre voi sa o faca sa infloreasca. Am dat porunca sa se imparta in trei parti egale. De maine, intrati fiecare pe parcela care vi se cuvine si cum veti stii mai bine, asa sa faceti. Iar care dintre voi va reusi, acela va primi coroana si imparatia toata. Mergeti acum si va pregatiti.

Feciorii nu au mai spus nimic si s-au retras ingandurati. Oare cum sa-si multumeasca tatal? Si, mai ales, oare cum sa lucreze acel pamant indaratnic?

A doua zi, fiul cel mare a adunat pe cei mai priceputi mesteri tamplari din imparatia lui tatane-sau si impreuna au lucrat zi si noape la o complicata masinarie. Mijlociul i-a chemat si el pe cei mai talenati fierari din tara si s-au pus pe treaba, lucrand fara ragaz la o si mai complicata masinarie. In schimb, mezinul s-a gandit mult la ce e mai bine sa faca. Fratii sai munceau de zor, dar el nu se clintea. Intr-un tarziu, dupa o adanca chibzuinta, s-a hotarat. Dar pentru a-si duce gandul la bun sfarsit avea si el nevoie de ajutor. De la un singur om si acela nu era nimeni altul decat vrajitorul palatului pe care insa imparatul il mazilise si numai din respect pentru stramosii sai vrednici il lasase sa-si duca zilele intr-o chilie ascunsa de ochii lumii, in mijlocul unei paduri sinistre. Feciorul de imparat insa nu a tinut cont de nimic din toate acestea si porni la drum. Dupa o calatorie anevoioasa a ajuns, in sfarsit, la vrajitor. Acesta tare s-a mai mirat cand a dat ochii chiar cu fiul de imparat, mai ales ca de mult nu mai calcase picior de om prin acele locuri. Si-a dat seama ca nu e lucru de nimic acela pe care feciorul avea sa i-l spuna, asa ca l-a ascultat cu atentie.

– Vrajitorule, bine te-am gasit. Am venit sa-ti cer ajutorul, caci nici eu n-o sa te las, la randul meu, insa acum nu avem niciun minut de pierdut.

Si in cateva cuvinte mestesugite, feciorul ii povesti vrajitorului toata tarasenia, promitandu-i in schimbul ajutorului ca-i va reda la curte statutul de vrajitor al Imparatului, atunci cand el va fi acela. Vrajitorul ranjea multumit, caci gandurile sale o luasera deja la goana. Atunci, mezinul ii spuse:

– Am nevoie sa ma ajuti sa calatoresc in viitor. Numai acolo voi putea gasi uneltele de care am nevoie pentru „Gradina Intunecata”. Nu avem vreme de pierdut, caci fratii mei deja lucreaza la masinarii menite sa sape pamantul cel indaratnic si sa rapuna buruienile cele otravite.

Nici nu termina feciorul imparatului de zis acestea, ca vrajitorul isi si indrepta spre el privirile-i otelite, iar mainile sale noduroase ii atinsera parul. Simti numai un vanticel cum ii mangaie pletele, apoi o rafala de ploaie taioasa. Cand se dezmetici, se afla tot acolo (judecand dupa cum se vedeau muntii in departare) si totusi nu recunoscu nimic. In locul chiliei se inalta o casa frumoasa, de gospodar cinstit. El statea pe prispa casei, la o masa, si in fata sa avea deschisa o carte ciudata despre care insa, indata ce o atinse, stiu totul. Acum si mintea sa si simturile sale erau in viitor, fara insa sa fi pierdut legatura cu scopul sau. Intelegea ca are in fata un laptop. Era uimit ca stie ce e si cum functioneaza. Il deschise rapid si incepu sa navigheze pe internet. Cautarea sa era foarte precisa. Avea nevoie de masini-unelte performante de lucrat pamantul. Si a gasit foarte repede exact ce cauta in casa virtuala covera.ro. logo coveraSi-a ales o motosapa performanta, un motocultor fiabil si usor de manevrat, cu un motor pe benzina de 6.5 CP, pe numele sau Musson AL900, precum si alte unelte moderne si absolut necesare pentru orice gradina.

Motocultor Musson AL900

Motocultor Musson AL900

Cu atat mai mult pentru „Gradina Intunecata”. Mezinul a facut comandat on-line, precum orice tanar fermier al viitorului, acestea ajungandu-i acasa in 2-3 zile (zile care au trecut precum in povestea din care venise el, caci magia vrajitorului nu-l parasise nicio clipa). Inadata ce curierul i-a livrat comanda, printul a platit-o (galbenii de acasa se transformasera in bancnotele viitorului), dupa care se gandi intens acasa, in timp ce isi propuse sa se intoarca in viitor cat de curand, fascinat fiind de tot ce gasise aici.

Intors la chilia vrajitorului, cu uneltele viitorului cumparate de la Covera, printul vru sa o porneasca imediat spre palat. Insa vrajitorul ii taie avantul, dintr-o miscare circulara a mainilor sale cumplit de batrane azvarlindu-l intr-o cusca pe care o avea in fundul chiliei si inchizandu-l in ea cu sapte lacate si sapte lanturi. Apoi, luand infatisarea acestuia, orandui comoara adusa din viitor si purcese iute catre bucata mezinului de Gradina. Intre timp, fratii cei mari asudau din greu, se chinuiau cu masinariile lor sa sape pamantul, sa smulga buruienile si sa sadeasca. Vrajitorul se puse si el pe treaba. Insa gandul sau era numai la cum avea sa fure coroana si imparatia de la cei trei feciori, nepasandu-i de cum lucra. Minunatele unelte ale viitorului insa aveau nevoie de pricepere si dragoste de pamant si de munca pentru ca rezultatele sa fie pe masura asteptarilor. Vrajitorul se supara atat de tare, vazand ca nu stie si nu poate sa le manevreze, incat plesni de ciuda si de furie. Iar odata cu el plesnira si lanturile si lacatele care il tineau legat pe print. Acesta veni intr-un suflet in „Gradina Intunecata” si nu numai ca uneltele il ascultara, iar pamantul proaspat sapat se rostogolea usor, cu miros reavan si ademenitor, dar si buruienile cele rele se plecau definitiv in fata puterii sale. Mezinul era atat de fericit ca, in sfarsit, visul tatalui sau avea sa se implineasca, incat nu putu sa lase gradina lucrata doar in parte, asa ca ii chema si pe fratii sa munceasca cu totii, cu uneltele sale, intreaga gradina. Bucurosi, acestia renuntara la masinariile lor greoaie si inutile, iar in vara aceea, redara impreuna Gradinii stralucirea la care Imparatul visa neincetat.

iarba covera

Mandru nevoie mare de feciorii sai (mai cu seama ca au lucrat cot la cot, lasand competitia la o parte), hotari sa nu renunte inca la coroana, urmand ca in alta poveste sa aflam cine avea sa devina, pana la urma, noul imparat.

Iar eu am incalecat…

(sursa pozelor: site-ul covera.ro)

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s