El si ochelarii de la ea

Azi a fost o zi… hm, nu gasea cel mai potrivit cuvant. Grea, ciudata, inedita… de fapt, ziua avusese cate putin din fiecare si se incheiase apoteotic cu descoperirea lipsei ochelarilor de soare. Pana la urma, asta il durea cel mai mult. Erau ochelarii pe care ea ii cumparase pentru el cu cateva zile inainte sa plece. Si cat de incantata fusese atunci de ei:

– Iubitule, nu sunt niste ochelari de soare  obisnuiti, sa ai grija de ei. I-am luat de pe net, de la lensa.ro si sunt Hugo Boss, stiu ca iti plac produsele lor…lensa-last

Ochelari de soare Hugo Boss

Cum i-am vazut, am simtit ca sunt pentru tine. Si cum e vara, sunt sigura ca veti fi nedespartiti. Asa ca daca iti este dor de mine, ai ochelarii. Pana ma intorc, desigur.

Acum nu mai avea nici ochelarii si nici ea nu ii daduse niciun semn de viata. Trecusera aproape doua zile intregi, dureros de lungi si nu stia nimic de ea. Daca ajunsese bine, cum se acomodase, care ii era programul. Ii spusese numai ca face niste cursuri de vara (nu era atent, nu intelesese bine, vestea in sine a plecarii il scosese din matca si inca ratacea).

– O luna si jumatate, maxim doua, nu lipsesc mai mult. Sa fii cuminte, da? si-l saruta jucaus pe obraz.

Stabilisera sa se vada chiar in ziua plecarii, dar intervenise ceva. Nici la aeroport nu a putut sa o conduca (a fost imposibil sa plece de la serviciu, avea o sedinta foarte importanta).

Iar azi… si ziua asta a fost… Dimineata nu i-a pornit masina, asa ca a intarziat. La pranz a constatat ca nu mai are nici portofelul si nici telefonul si l-au trecut toate apele. Pana la urma, a gasit pe sub birou doar portofelul. Cum ajunsese acolo, nu stia, bine ca-l gasise, dar telefonul nu era si pace. De nervi, sarise peste masa de pranz. Iar la plecare, Ana ii facuse cu ochiul si a vrut sa-i dea un bilet. Nu intelesese de ce si nici nu-l interesa, asa ca nu lua biletelul. Ca doar nu mai erau la scoala sa-si trimita biletele. Abia in drum spre casa (hotari sa faca o plimbare lunga pana acasa) isi daduse seama ca nu mai avea nici ochelarii. Oare ii furase cineva prin mijloacele de transport? Sau sa fie tot la birou? Dar telefonul? Cert e ca nu mai erau si asta il scotea din minti. Ii parea rau mai ales de ochelari… Aveau un design modern si cu lentile de foarte buna calitate.

A doua zi pleca mai devreme de acasa. De masina numai in weekend avea timp, asa ca trebuia sa se inghesuie cu toata lumea in metrou. Si-n autobuz. O fericire. Era tot mai nedumerit. Dormise putin si prost. Se gandea obsesiv cand la ea (Ce face de nu da niciun semn de viata? Nici pe retelele sociale nu a intrat deloc, e ingrijorator), cand la ochelari (Unde puteam sa-i uit? Ce… destept sunt!), cand la telefon (Trebuie sa sun sa blochez simul, noroc ca nu era cine stie ce telefon scump). Ajunse la serviciu ametit. Ana il privea insistent, aproape cu mila.

– Ce-i cu tine? Esti pe alta lume. De ce nu ai vrut sa iei biletul de ieri? Te manca?

– Ana, te rog, am niste probleme.

– Mari probleme. Probleme de uituc nauc. Haha… rasea ea incantata de rima copilareasca, dar isi compuse repede o mina serioasa. Dragule, in timp ce erai in sedinta, ai primit un telefon la care am raspuns eu. O voce blonda m-a rugat sa-ti transmit sa mergi la aeroport azi. Am notat sa nu uit, dar tu te-ai incapatanat si nu ai vrut sa iei biletul… asa ca te-am lasat in pace…

– Poftim? Tu vorbesti serios? Innebunesc. La ce ora soseste? Iar in capul lui incepu sa se invarta ametitor caruselul intrebarilor fara raspuns: Ce s-a intamplat? De ce se intoarce asa de repde? E bine? Ii e dor de mine? Dar de ce nu m-a sunat imediat ce a ajuns?

– Nu mai stiu, dar am scris in bilet.

– Ce? Si biletul unde e?

– Pai… la tine pe birou…

Incepu sa caute. Biroul era gol, nici urma de bilet. Colegii mustaceau si isi dadeau coate. Simtea ca se prabuseste. O forta divina (sau numai umana?) isi batea joc de el…

Pana la urma, Ana cea miloasa se indura de chinurile sale si ii spuse:

– Inceteaza, nu mai cauta degeaba. Am spus la tine pe birou. Vezi ca sunt si ochelarii tot acolo! zise ea, apoi isi musca buzele. Era clar, o luase gura pe dinainte.

De unde stia Ana de ochelari? Care birou? Ce e asta? Nu mai intelegea nimic si timpul se scurgea dureros. Simtea cum fiecare secunda ii pulseaza greu in tample, in timp ce prin vene ii curgeau minute, nu sange…

– Te rog mult, nu ma mai tortura… Ce te-a apucat, ce ai cu mine? Ce aveti cu totii?

– Sefu’, zise un coleg, gata! Felicitari! E o traditie la noi ca fiecare promotie sa fie intampinata cu o farsa! Nu te superi, da? Ai fost promovat, ai birou separat acum. De sunat a sunat cineva, dar nu sa te duci la aeroport, ci sa-ti lase un numar de telefon ca de ieri nu mai raspunzi la mobil. A zis ca inca nu are internet si nu stie cum sa dea de tine. Ai acolo numarul, in bilet, adauga si-l bufni rasul… Sefu’, dar ai avut noroc ca daca citeai biletul, azi aveai sa stai toata ziua prin aeroport, hehe…

Stupoarea puse stapanire pe el… Fiert in suc propriu, zapacit de atatea vesti coplesitoare, victima unei farse de oameni nebuni si, colac peste pupaza, norocos! Pana la urma, insa, trebui sa recunoasca ca este norocos, dar era si el om si avea numai o inima. Sensibila. Se tranti in scaunul noului sau birou si-si puse ochelarii la ochi ca sa-si ascunda lacrimile de bucurie. Pretiosul biletel cu noul ei numar de telefon il astepta cuminte. Puse mana pe telefonul de pe birou sa sune, cand Ana veni la el. Aducea o sticla de sampanie si niste piscoturi:

– Hai, nu fi suparat. Sa stii ca eu sunt noua ta asistenta. Tu nu esti de mult timp la noi, dar cam asa patesc toti cei care sunt promovati. Si ca sa vezi ca totul nu a fost decat o gluma, ti-am pregatit si un cadou. Vad ca iti plac.

– Ce cadou?

– Aia de pe nasul tau. Ochelarii, ca doar m-a luat si adineauri gura pe dinainte si trebuia sa fie o surpriza, scuza-ma!

– Glumesti? Astia sunt ochelarii mei, chiar voiam sa te intreb de unde au aparut ca i-am pierdut ieri.

Ochelari de soare Diesel

– Acum tie iti arde de glume, nu? Ochelarii astia sunt cadoul nostru, al tuturor colegilor pentru tine. I-am comandat on-line de la lensa.ro. Eu le-am spus de unde sa comande, ca de acolo imi cumpar lentilele de contact si stiam ca au foarte multe modele de ochelari de soare, doar branduri renumite. Ma bucur ca-ti plac. Iti vin foarte bine!

Ana facu o pauza admirativa, dar isi reveni rapid:

– A, vezi ca te-au sunat si de la politie. Cica au gasit niste bunuri care ti-ar apartine, inclusiv mobilul. Sa te duci dupa-amiaza la sectie.

Da… ziua de ieri a fost… greu de descris, dar despre asta de azi, ce sa mai zic? Incredibil cum s-au rezolvat toate, probabil s-au aliniat planetele! Insa, de departe, cea mai grozava chestie (pe langa promovare, desigur) era ca acum avea doua perechi superbe de ochelari de soare. Nu erau identice, insa emotiile prin care trecuse in ultimele 48 de ore il zapacisera de tot, asa ca nici nu observase! Iar la politie a aflat ca ochelarii lui, impreuna cu telefonul, fusesera descoperiti fix sub masina lui, ii cazusera cand s-a tot invartit in jurul ei in dimineata in care n-a mai vrut sa porneasca. I-a gasit cineva si i-a dus la politie. Noroc ca avea in telefon numarul de la serviciu!

A reusit, pana la urma, sa vorbeasca si cu ea… era bine, isi facuse degeaba griji. De acum, putea sa stea linistit. Adica, vorba vine sa stea. Putea sa lucreze linistit. Cand i se facea dor de ea sau de vacanta… deschidea fereastra (cea de la noul birou dadea in curtea interioara, intre crengile unui copac mare), isi punea una dintre perechile de ochelari la ochi, picioarele pe birou si deschidea radioul… Un suc rece si o cafea amara intregeau atmosfera. Vara ii suradea, in sfarsit!

 (sursa pozelor: site-ul lensa.ro)

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s