Drumul greu al strainatatii

Timp de aproape 10 ani am fost imigranta. „Imigranta” din punctul de vedere al spaniolilor, desigur (desi ceilalti cetateni europeni ajunsi acolo, tot la munca, nu erau imigranti ca noi, ci englezi, francezi, olandezi etc). Desi sunt un popor generos si deschis in general, nu pot sa neg existenta unor probleme de integrare sau adaptare, mai mult a lor la fenomenul migratoriu cu care se confrunta in sens invers (spaniolii, la randul lor, au fost emigranti catre alte tari – Germania, Argentina etc, iar in ultimii 20 ani s-au vazut pusi in postura de gazde pentru noile valuri de imigranti – latinoamericani, africani, est europeni).

Viata in strainatate este o epopee despre care, din pacate, majoritatea stie prea putine inainte sa plece. Povestea conationalilor mei grupati in comunitati solide (catalizate de biserici, asociatii si afaceri romanesti) este, de multe ori, aceeasi, iar marturie stau si scrisorile pe care le primeam pe vremea cand lucram la Madrid in redactia unui ziar de limba romana. Acestea (majoritatea trimise de romani aflati in Spania, dar nu numai, caci si in Italia sau Anglia exista comunitati romanesti similare) exprimau prin sute de voci aceleasi ganduri: durerea rupturii de casa si de familie, problemele adaptarii in noul mediu (pentru cei sositi de cativa ani). Romanii care insa reusisera sa-si aduca familiile langa ei si chiar sa isi cumpere (in rate) un apartament in strainatate, acceptasera ca facand parte din noul lor mod de viata dorul de tara, de origini (de rude, de prieteni, caci niciodata nu vei avea cum sa aduci cu tine intreaga-ti viata de pana atunci). Ca exista un „inainte” si un „dupa” in cazul romanilor care traiesc in afara este o realitate de ne contestat. Chiar daca din punct de vedere material este mai bine (insa, Doamne, cu ce sacrificii!), de cele mai multe ori acesta este singurul beneficiu. Nu spun nimic nou, insa vorbesc din propria experienta si din ceea ce am trait alaturi de comunitatea romaneasca de la Madrid.

As vrea sa revin pentru a insista asupra traumei reprezentata de ruptura de familie. In general lipsa banilor (care oricum, din start este in majoritatea cazurilor principalul motiv al deciziei de a emigra) este cea care obliga familia sa se desparta. Doar unul dintre cei doi parinti pleaca, intr-o prima faza, copilul sau copiii (in caz ca exista) ramanad in grija celuilalt. Urmatorul pas este ca sotul ramas sa plece si el, lasand copiii in grija cui se poate. Acesta este momentul in care suferinta devine permanenta, de ambele parti. Parintii sunt coplesiti de responsabilitatea cresterii copiilor si ii ajuta material, trimitand in mod regulat bani acasa, dar si de neputinta de a-i aduce langa sine. Pe de alta parte, copiii au parte de adevarate traume. Acest lucru a fost confirmat in ultimii ani si de autoritatile romanesti care acum ii obliga pe romanii care pleaca in strainatate sa anunte primariile in legatura cu soarta copiilor ramasi acasa.

In aceste conditii, singura modalitate de a tine aproape familia este comunicarea (telefonica sau prin internet). La inceputul anilor 2000, cand romanii deja se reorientasera catre Spania, in defavoarea destinatiei traditionale de pana atunci – Germania,  apelurile telefonice internationale erau scumpe, asa ca erau nevoiti sa vorbeasca de la cabine telefonice (in stilul celor care existau in Romania in cadrul postei, inainte de 1989), cu plata la finalul convorbirii. In Spania astfel de locuri se numesc „locutorios” si reprezinta, in coplesitoare proportie, afacerile imigrantilor, indiferent de nationalitate. Astfel de solutii exista si Italia sau Anglia, insa ele sunt incomode (presupun deplasarea pana la locul respectiv), iar calitatea convorbirii nu este mereu optima (se intrerupe, se face legatura greu, se aude prost). De aceea, utilizarea cartelelor preplatite a devenit tot mai comoda, evoluand odata cu aparitia facilitatilor in utilizarea lor. Un exemplu elocvent in acest sens il constituie re-incarcare.ro, site-ul care permite oricui sa-si incarce cartela, indiferent de retea (Vodafone, Orange, Cosmote), dar mai ales romanilor din afara care astfel pot fi siguri ca familia ramasa acasa are credit in permanenta, ceea ce le asigura comunicarea atat de necesara. Din punct de vedere emotional, este mult mai important pentru copii sa poata sa-si auda parintii cat mai des, decat sa citeasca, de exemplu, doar emailuri de la acestia.

logo reincarcare

Reincarcarea cartelei telefonice este comoda si rapida, iar metodele de plata variate (Visa, Mastercard, Transfer BCR/ Transfer BT sau ING), dar sigure prin modul securizat de plata PayU. Creditul cartelei reincarcabile se actualizeaza indata ce se confirma debitarea contului din care s-a facut plata cu suma corespunzatoare. Sistemul dezvoltat de Scala Web SRL este programat sa functioneze in timp real, eficient si sigur, astfel incat clientii sa aiba parte de o experienta utila si pozitiva in acelasi timp.

reincarcare poza

In plus, reincarcarile beneficiaza de bonusuri in functie de valoarea lor (de exemplu, pentru o reincarcarea unei cartele Vodafone cu sume intre 100 si 200 de euro, bonusul este de 20 de euro).

Acum eu m-am intors in tara, insa comunitatile romanesti din strainatate sunt in continua crestere. Cum situatia economica internationala este una dificiala si posibilitatile romanilor de a calatori mai des spre Romania sunt mai reduse, comunicarea telefonica ramane printre cele mai importante modalitati de a forma in continuare cu cei ramasi acasa, mai ales cu proprii copii, o familie unita.

(sursa poze: site-ul re-incarcare.ro)

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s