Intre calatorii si destin

(noi)

…am fi vrut sa sorbim cafeaua aburinda dintr-o inghititura, insa aroma ei speciala ne invita la o degustare lenta si imbatatoare, asa cum stateam unul langa altul, fara sa ne fi adresat vreun cuvant. Nisipul inca mai sfaraia, iar eu admiram pierduta modelul unic al ibricului… Mi l-as fi dorit numai pentru mine, intr-un inexplicabil acces de egoism, in apriga contradictie cu generozitatea momentului. El ma privea zambind, sorbind din priviri licoarea parfumata. Eram emotionata, dar parca tot imi venea sa rad. Nu de el, ci asa, de fericire.

*

(eu)

– Mare curaj ai sa pleci singura…

Cuvintele astea m-au insotit permanent. Mi le spusese in loc de ramas bun prietena mea. Aveam un rucsac in spate si o sumedenie de vise de indeplinit. Imi dorisem o vacanta speciala si iata-ma in pragul ei. Prima destinatie imi era cunoscuta. De la prietenii mei de la CND Turism – Vacanțe Speciale alesesem o oferta senzationala pentru un sejur in Spania, urmand ca apoi sa ma hotarasc unde va fi urmatoarea oprire. As fi vrut sa fie o destinatie exotica, sa pot gusta din savoarea unor lumi pe care pana acum doar mi le-am imaginat…

logo-CND-Turism-bun1

In Spania, am stat in Barcelona. „Am stat” e un mod de-a spune, ca de dimineata pana seara am colindat orasul, intre plaja si „Sagrada Familia”, intre celebra „Rambla” si Parcul Gaudi unde chiar am fost protagonista unei intamplari simpatice. Trei tineri m-au confundat cu ghidul unui grup (purtam, se pare, acelasi gen de rucsac) si m-au asaltat cu intrebari intr-o limba necunoscuta. Cum singurul mod de comunicare cu ei era prin semne, le-am dat cumva de inteles (apeland si la cateva cuvinte din engleza si spaniola, dar si din romana, rostite clar si raspicat) ca m-au confundat si ca nu stiu unde e ghidul lor. Credeam ca au inteles, caci s-au indepartat zambitori. Cand i-am revazut peste nici 10 minute, erau deja cu grupul si ghidul acestuia (un barbat!!) m-a rugat sa nu mai dau explicatii gresite despre parc, ca asa turisii nu mai inteleg nimic…

Sightseeing-in-Barcelona

Intre amuzament si nedumerire, mi-am vazut de drum, continuand sa redescopar acest oras muzeu. Nu ma satur sa-l vizitez si sa-i admir arhitectura geniala, nivelul de civilizatie, precum si cosmopolitismul… insa ceva, poate retinerea catalana deloc specifica spaniolilor din restul tarii, ma face sa revin aici doar ca turist.

*

(el)

Asteptase de mult o vacanta speciala. Economisese bani din timp si studiase cu atentie nenumarate destinatii turistice. A fost greu sa se hotarasca, il atrageau in egala masura plajele exotice ale Americii de Sud, orasele aglomerate ale Occidentului si condimentele vietii din Orient.

Pana la urma, plecase impreuna cu mai multi prieteni in ceea ce avea sa fie aventura vietii sale. Alesesera una dintre multele destinatii exotice unde curiozitatea descoperirii si placearea relaxarii in decoruri inedite erau pe deplin satisfacute: Punta Cana. Insa de ajuns, nu a ajuns aici. Printr-o intamplare a carui protagonist nu putea fi decat el, reusise sa se urce in alt avion, cu o alta destinatie. Da, nu era ca la autobuz, sa il incurci pe 123 cu 132, dar uite ca el asa patise si se trezise in… Turcia. Reusise sa-si gaseasca o camera la un hotel ieftin, anuntase intamplarea agentiei si prietenilor sai si stabilisera sa fie sunat imediat ce se gaseste vreo solutie.

Pana atunci se hotarase sa cunoasca Istanbulul, singurul oras intins pe doua continente. Stia ca este cea mai mare aglomerare urbana europeana ale carui cartiere asiatice sunt despartite de cele europene de Marea Marmara si Stramtoarea Bosfor si de-abia astepta sa-i descopere secretele. Gasise repede lista obiectivelor turistice, insa acesta era foarte lunga si, din nou, ii era greu sa aleaga. Nu era un indecis, ci doar un turist nesatios. Isi propusese sa viziteze macar cateva biserici (printre care Sfanta Sofia), moschee (Moscheea Albastra, Moscheea Suleymaniye), muzee (Muzeul de Arta Turca si Islamica), palate (Topkapî), bazare (Bazarul Egiptean, Marele Bazar), turnuri (Turnul de marmura, Turnul lui Leandru) si poduri (podul Bosfor), desi pentru asta ar fi avut nevoie de cel putin o saptamana.

istanbul3ok

Incepuse cu ce i se paruse lui mai incitant, si anume unul dintre bazare. Mersul la pas in aglomeratia sonora si pestrita, abundenta de culori, forme, arome si gusturi inedite ale marfurilor ii dadura o vaga senzatie de ameteala. Ba chiar, la un moment dat, ametise de-a binelea cand cativa negustori care il simtisera indecis au tabarat pe el la propriu, asaltandu-l cu chilipiruri, aruncandu-i pe umar produsele scoase la vanzare, oferte teribil de avantajoase, ale caror preturi coborau vertiginos daca te dovedeai cat de cat interesat de negociere. Iesi de acolo aproape fugind, cu bratele incacate de lucruri de care niciodata nu va avea nevoie, cu capul greu, dar cu senzatia ca asta este pulsul locului. Acel puls pe care il cauta peste tot unde destinul ii purta pasii.

 

*

(eu) (el) (noi)

Din Barcelona imi propusesem sa ajung si in alte orase ale Spaniei (locuisem o perioada la Madrid si nostalgia imi influenta gandurile). Insa in ultimul moment, m-am decis pentru o destinatie speciala. Undeva unde nu mai fusesem inca, un loc despre care citisem ca „orasul metropola ofera vizitatorilor nenumarate prilejuri de desfatare estetica” si asta ma provoca mai mult decat orice amintire.

Dupa un drum deloc linistit, obosita, dar multumita ca, in sfarsit, simt iar pamant solid sub picioare (si marea zbatandu-se in apropiere), primul popas a fost destinat capriciului. Mi-era o pofta nebuna sa ma delectez cu cateva dintre delicatesele locale. Cred ca oricare dintre voi ar fi facut la fel, nu-i asa?

Atunci l-am zarit la o masa, pierdut intr-un spatiu eclectic, un spatiu bogat in istorie, frumusete si autenticitate. Ne-am zambit fara sa vrem. De mai multe ori. Mi-a facut un semn ca un salut, de parca ne-am fi despartit in urma cu doua zile si se bucura sa ma revada. I-am acceptat invitatia muta de a ma aseza langa el…

I-a sunat telefonul, l-a privit o secunda incordat, dupa care l-a pus jos fara sa raspunda. Atunci, desi inca nu stiam daca aveam vreo limba in comun si nici nu aflasem cum il cheama, am avut dintr-o data senzatia clara ca amandoi nu vrem decat sa sorbim cafeaua aburinda dintr-o inghititura…

Surse poze: vacantespeciale.ro, barcelonaconnect.com, mancare.ro, arhiva personala
Sursa informatii: wikipedia.org

(articol scris cu dor de duca pentru SuperBlog 2014)

Anunțuri

7 păreri la “Intre calatorii si destin

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s