Mic tratat de cosmogonie literara

sigla-ALLLocuia pe Strada Fictiunii de cand se stia. Asa scria si in buletin: Strada Fictiunii, fara numar, Editura All.

Niciodata nu intelesese de ce nu are numar, din moment ce nu era singur pe aceasta strada noua, deloc mica, serpuind agila printre strazile cu traditie. Hmm… asa de tanar nu era, si atunci? Planurile realitatii sale se intrepatrundeau adesea fara ca acest lucru sa-l alieneze catusi de putin. Dimpotriva, se simtea ancorat intr-o lume multidimensionala, hranindu-si sufletul simultan, din mai multe surse, ceea ce ii permitea sa locuiasca mereu pe aceasta strada, dar nu mereu intre coordonatele aceleiasi dimensiuni.

Pentru ca toate il atrageau, toate il ademeneau, asa ca, nefiind pus in ipostaza de a alege, le insufletea pe rand, asa cum ii dicta starea. Si pofta. De oameni, de viata, de senzatii inedite, de lacrimi, de ras…

*

Cand isi aducea aminte ca „doar dupa multa vreme si dupa ce, de nenumarate ori, asteptarile mele s-au intors, ca un bumerang, impotriva mea, am ajuns sa inteleg un lucru pe care se pare ca toti ceilalti il stiu din nastere: ca eu sunt doar eu si nimeni altcineva.” 1 se bucura cu firea sa domoala si aparent lenesa de Oblomov2, ca tot e mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca aceasta descoperire era esentiala, chiar mai importanta decat Milioanele lui Brewster3 a caror realitate era oricum dependenta de o conditie neobisnuita si complicata. Acest drum spre sine nu fusese lipsit de aventuri, sotia il parasise pentru un alt barbat, asa cum patise si Remo Erdosain4, cazuse in aceleasi ispite precum bietul Pin pe Cararea cuiburilor de paianjen5, fusese si el tradat tot de Kornilov si acuzat de Neumann6, insa niciodata nu-si pierduse firea de invingator, la ca si Abel Sánchez7. Insa stia ca niciun moment de suferinta nu fusese in zadar. Ii displacea ca iar cazuse prada amintirilor precum doamna Hawkins8, mai ales ca, spre deosebire de ea, s-a ferit cat a putut de conflicte dubioase, de dusmani cranceni sau practici neortodoxe, in special in trecerea sa prin straniul Cevengur9, impreuna cu prieteni sai speciali din perioada aceea, Kim10 si Kubilai Han11. Si totusi se emotiona si acum incercand sa inteleaga mai bine de ce Maimuta vine sa-si ia craniul12.

Isi dadea acum seama ca ii cunostea pe toti pentru ca ii intalnise pe strada, la plimbare sau poate in vreo casa, cafenea, parc sau gradina. Ii populau spatiul intim cu vietilor lor fantastice si asta il facea sa se creada el insusi mag al propriului spirit aflat in perpetuua miscare. Simtea ca avea nevoie de povestile lor dinamice si mereu actuale pentru a-si completa golurile de intelegere si cunoastere a fascinantei lumi in mijlocul careia avea norocul sa se fi nascut.

Ei alcatuiau realitatea sa clasica, situata nu mai departe de secolul XX

all clasic

Insa nu ajunsese la destinatie. Nu inca.

1 citat din „Omul invizibil” de Ralph Ellison 2 „Oblomov” de Ivan Aleksandrovici Goncearov 3 autor Richard Greaves 4 eroul romanului „Cei sapte nebuni” de Roberto Arlt 5 autor Italo Calvino 6 „Facultatea lucrurilor de prisos” de Iuri Dombrovski 7 „Abel Sanchez. Sfantul Manuel cel Bun” de Miguel de Unamuno 8 „Departe de Kensington” de Muriel Spark 9 „Cevengur” de Andrei Platonov 10 eroul romanului „Kim” de Rudyard Kipling 11 eroul romanului „Orasele invizibile” de Italo Calvino 12 „Maimuta vine sa-si ia craniul” de Iuri Dombrovski

*

Insa el era mai mult decat atat. Mult mai mult! In dimensiunea sa contemporana se simtea cel mai bine. Era realitatea sa favorita. Se identifica cu fiecare dintre eroii acesteia, fie ca erau deja cunoscuti, fie ca de-abia sosisera, caracterizati fiind de ubicuitate. Vietile lor subjugate (sau impotrivindu-se) acelorasi legi naturale si morale ca si ale sale ii serveau drept exemplu (nu mereu pozitiv), oferindu-i in schimb inimaginabil de multe alegeri. Si asta il cucerise. Le era tributar vietilor lor vesele sau tragice, dar neindoios pline. Si ei erau multi, insa in egala masura semnificativi pentru propria sa poveste care, desi nu incepuse cu A fost odata ca niciodata1, lui insusi i se parea la fel de interesanta precum Magazinul de sinucideri2 din Orasul Religiilor Disparute3. Si poate chiar asa era, caci imprumutase cate ceva de la fiecare, indiferent cine ar fi fost el, de la Nevazutii4, Smintitii5 si Uratii6, pana la Dusmanul poporului7. Auzise chiar si Glasul mortilor8. Pana si cainii9 il auzisera. Si intr-O vara misto10 le spusese cu inima plina tuturor: Bucurati-va de viata11! Pentru ca viata in sine i se parea cu adevarat generoasa de cand nu o traia numai pe a sa. Generoasa si exotica precum Menajeria lui Jamrach12 sau misterioasa precum Viena in care Mozart se trezeste32…. si revelatiile sale sunt cu mult mai numeroase, fiecare dintre ele avand, desigur, corespondent pe strada sa.

all contemporan

Insa nu ajunsese la destinatie…

1„A fost odata ca niciodata” de Andrew Nicoll 2 „Magazinul de sinucideri” de Jean Teulé 3 orasul in care se petrece actiunea romaului „Magazinul de sinucideri” de Jean Teulé 4 „Nevazutii” de Katherine Webb 5 „Smintitii” de Dan Balanescu 6 „Uratii” de Dorin Cozan 7 „Dusmanul poporului” de Olga Aleksandrovna Slavnikova 8 „Glasul mortilor” de Julian Sanchez 9 „Pana si cainii” de Jon McGregor 10 „Bucurati-va de viata” de Yan Lianke 11 „O vara misto” de Wolfgang Herrndorf 12 „Menjeria lui Jamrach” de Carole Birch 13 „Mozart se trezeste” de Eva Baronsky

*

timpul iubirilor perfecteExista in amalgamul de lumi concetrate pe strada sa, in multitudinea de realitati intre care el oscila, una care-i putea propulsa spiritul in orice colt al lumii unde se intampla ceva extraordinar, chiar daca in multe cazuri sentimentul de deja vú era foarte intens. Insa placerea (re)trairii la persoana I a tuturor acestor pasiuni, suferinte, tradari si razbunari il faceau sa revina foarte des in dimensiunea Bestseller de la ALLFA. Mai cu seama pentru a se cufunda o data si inca o data in Timpul iubirilor perfecte pe care Tiago Rebelo i-l descifrase.

Insa nu ajunsese…

*

Ca orice loc in care oamenii traiesc, iubesc, sufera si mor, si strada sa avea acesta dimensiune neagra a pasiunilor de orice fel duse la extrema, a tuturor lucrurilor si intamplarilor carora numai o moarte criminala le poate da finalitate. Puseurile de adrenalina il tineau cu sufletul nemiscat, urmarind traiectorii complicate si dezlegand ite diablic alambicate. Dimensiunea Crime era una reala, pentru care simtea o atractie grea si dureroasa, fiecare caz in parte facandu-l sa sufere si sa se bucure in egala masura. Ii placea ca nu numai sufletul ii era intors pe dos, ci si logica si gandirea sa matematica erau scoase din barlog, antrenate si aruncate in aventura cautarii adevarului. L-a incitat Roseanna pe care i-a prezentat-o Maj Sjöwall prin rolul crucial pe care timpul il poate avea in aceasta zona, trebuie sa recunoastem, situata in afara celei de confort personal.

Banner-Strada-Fictiunii-Crime

Insa…

*

Printre sensibilitatile sale cele mai mari se numarau, de departe, intalnirile acelea iremediabil de fermecatoare, cu invitati apartinand exclusiv aceleiasi geografii spirituale ca si el si pe care vecinul sau de strada, Alex. Stefanescu le gazduia de la un timp incoace. Il urmarea cum isi trecea tacticos invitatii pe lista, mentionand in dreptul fiecaruia ca e nufar sau trandafir, insa cu totii facand parte din frumusetea literaturii. Ii invita sa se aseaze la aceleasi mese, fie ca erau deja eroii tuturor celor din oras, fie ca erau tineri necunoscuti, dar cu aplomb si vino-ncoace. Asa se facuse ca acel Consumator de suflete1 sa poata afla mai multe despre Salonul de masaj2, convingandu-se si cu ajutorul oferit de Paraclet3 ca Viata face toti banii4, cu conditia, totusi, sa nu castigi Premiul5!

Banner-Lista-lui-Alex.-Stefanescu

1 „Consumatorul de suflete” de Codin Maticiuc 2 „Salonul de masaj” de Cornel George Popa 3 „Paraclet” de Freddy Gârbaci 4 „Viata face toti banii” de Vlad A. Popescu 5 „Premiul” de Silvian Floarea

*

Drumul spre sine continua si azi in multiversul al carui merituos co-creator era… Se cuvine sa dezvaluim ca omul cu umbrela rosie ii fusese mereu alaturi, Sfatuitor de taina. Insa descoperirea o facuse singur:

Ajunsese la destinatie.

Caci destinatia era chiar drumul in sine. Ajunsese inca din momentul in care pornise. Iar acest drum se contopea cu strada sa. Strada Fictiunii. De aceea locuia acolo de cand se stia, in acea aglomeratie cosmopolita si eterogena, situata in planuri intrepatrunse, cu o logica riguroasa a intamplarii. Dar nu din intamplare traficul se intensifica. Cu fiecare cuvant in plus, cu fiecare fila parcursa, cu fiecare scriitura atent aleasa. Ca el erau tot mai multi. Alcatuiau si ei, la randul lor, o comunitate in crestere, aflata in stransa corelatie cu cealalta.

Cititori si personaje.

Strada-Fictiunii-logo-250x250

sursa poze: all.ro, brightyoungthings.co.uk 

(Articol dedicat competitiei SuperBlog 2014)

Anunțuri

8 păreri la “Mic tratat de cosmogonie literara

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s