Intre real si virtual: eu unde sunt?

Odata cu inceperea utilizarii Internetului pe scara larga, realitatea si-a gasit clona. O clona imprefecta pentru ca, iluzorie fiind, pare mult mai buna, mult mai usor de controlat (sau, mai bine zis, manipulat) si mai supusa dorintelor noastre, in timp ce realitatea propriei vieti devine una tot mai lipsita de importanta. De cele mai multe ori se ajunge intr-un punct critic in care rolurile se inverseaza, iar de aici inainte internautii simt ca traiesc „cu adevarat” doar in on-line si nicidecum in viata reala. Aceasta rasturnare de valori are o influenta negativa, atat la nivel individual, cat si la nivel social, iar psihologii sunt cei mai masura sa o confirme. In fond, orice dependenta „ne joaca feste” prin faptul cunoscut ca ne deformeaza perceptia asupra lumii in care traim, indepartandu-ne de propria fiinta si creandu-ne false credinte, nevoi si asteptari. Ratacirea in virtual este cu atat mai dureroasa cu cat este traita ca o realizare. Insa lumea de dincolo de ecran nu are doar trasaturi negative.

Retelele sociale (FaceBook, Twitter, Google+ etc) dezvoltate in ultimii ani, in care sunt inrolate milioane de persoane din toata lumea, sunt organizate pe categorii/grupuri de interese si pasiuni si s-au nascut din nevoia profund umana de comunicare nelimitata. Social Media a reusit pana la un punct sa uneasca oameni aflati la mii de kilometri distanta si care altfel poate niciodata nu s-ar fi intalnit. A reusit sa creeze sentimentul de apartenenta si de coeziune, de implicare si de empatie, promovand aceste valori profund umane in lumea paralela. A reusit sa creeze comunitati virtuale in cadrul carora se dezbat teme, se organizeaza numeroase evenimente on-line de promovare, sustinere si ajutorare. A reusit sa dea nastere unor iubiri care au trecut de ecrane si si-au continuat drumul prin fata altarului. A reusit sa nasca prietenii vii (recent, chiar eu am trait o astfel de experienta uimitoare, caci, sceptica fiind, inclinam sa cred ca separarea celor doua lumi este tot mai mare si mai greu de remediat), chiar daca se consuma in mesaje si postari. Si asta este un lucru bun, inseamna ca nu ne-am pierdut de tot. Insa…

Dincolo de acel punct, constat ca membrii comunitatilor tind sa se prezinte in varianta lor idealizata (asa cum le-ar placea, de fapt, sa fie), indiferent daca fac asta in mod constient sau nu. Mai mult, viata privata inceteaza sa existe, fiecare expunandu-si-o in mod public, adeseori cu interpretari departe de sensul lor original. Sincer, cati dintre noi, in momentul unei realizari sau in fata unui fapt deosebit care ne priveste sau nu direct, nu ne gandim decat la cate like-uri si share-uri vom primi pe Facebook indata ce vom posta informatii si poze/fimulete relativ la ceea ce s-a inatmplat. Astfel, daca pe de o parte Internetul coaguleaza pasiuni si inclinatii comune, pe de alta parte, ne izoleaza, caci ne ofera inselatoarea putere demiurgica de a ne re-crea propria fiinta in plan virtual, o fiinta demna de atentia tuturor, cu mii de „prieteni”.

Fara sa am pretentia ca fac o categorisire – caci ar fi una limitata si prin asta doar partial adevarata – totusi inclin sa cred ca gradul de dependenta si de mistificare in care se se afla fiecare dintre noi este direct proportional cu alterarea comportamentului nostru in plan social real. Astfel, sunt oameni pentru care Internetul este si va fi un instrument util de comunicare, menit sa aduca un plus valoare vietii reale si sa o faciliteze in multe privinte, inclusiv prin apartenenta la comunitati virtuale, si oameni pentru care Internetul este un mod de viata in sine, comunitatile virtuale inlocuindu-le cu succes si, in situatii limita, in mod ireversibil pe cele reale.

Cat despre mine, recunosc ca sunt prinsa intre cele doua lumi, cu un grad ridicat (dar constientizat) de dependenta fata de Internet. Mi-ar fi greu acum sa traiesc fara aceasta uimitoare fereastra catre lume. Fac parte din numeroase comunitati virtuale, in unele sunt doar un simplu spectator, in altele am ales sa particip activ. Pe majoritatea membrilor nu ii cunosc personal, insa am ajuns sa comunicam fluent. Cu multi m-am intalnit la evenimente off-line care au avut loc in exclusivitate datorita activitatii on-line si senzatia de deja-vu a confirmat faptul ca, desi granita dintre cine suntem si cine vrem sa para ca suntem este foarte subtire, nu am incalcat-o foarte des, recunoscand in intalnirile fata-in-fata, aceleasi persoane pe care le-am cunoscut in mediul virtual.

De fapt, rolul acestor comunitati este similar, chiar daca acestea se coaguleaza in jurul unor concepte diferite. Astfel, scopul lor este acela de a aduce omenii mai aproape, de a le facilita cat mai mult comunicarea, de a le oferi socializare globalizata, completata de accesul rapid la cunostinte si informatii. Insa acest scop este dublat (daca vreti, e vorba de umbra sa) de inconvenientele despre care vorbeam, atunci cand internautul muta centrul de greutate din off-line in on-line:

Pana la urma, pentru un maxim de eficienta, comunitatile virtuale au sens atunci cand ele pot deveni cu usurinta comunitati reale, iar membrii sai, expusi fara mastile preferate, sa continuie la aceeasi intensitate relatia, demonstrand ca, de fapt, nu era vorba doar de masti. Iar acest lucru l-am simtit ca fiind mai degraba posibil daca este vorba de comunitati de bloggeri (cum este si eBloguri), poate pentru ca ei se prezinta prin scris, iar scrisul este cea mai sincera si profunda forma de comunicare si cunoastere.

De fapt, acesta trebuie sa fie scopul suprem al oricarei comunitati virtuale – sa duca cu un nivel mai sus relationarea dintre membrii sai, pastrandu-i valabilitatea si transpunand-o in plan real. Pe aceasta idee este construita si comunitatea Komunomo, un proiect atipic, aflat deocamdata in faza beta si care isi propune sa-si scoata membrii din case. In acest fel, prietenii virtuali devin prieteni reali, socializarea on-line capata substanta prin transpunerea emotiilor, sentimentelor si a trairilor virtuale in realitate, aceastea confirmandu-si autenticitatea in ambele planuri, fara sa fie alterate de aceasta trecere.

De aceea m-am inscris si eu, cu gandul ca in cadrul comunitatii pe care am creat-o („bloggeri brasoveni”) sa reunesc bloggeri din orasul meu pentru a socializa si realiza evenimente si la un nivel cat se poate de concret si de local.

Va invit si pe voi sa faceti cunostinta cu Komunomo si, daca sunteti bloggeri brasoveni, sa va inscrieti in tanara noastra comunitate. Va fi, practic, un test pentru noi toti si o descoperire (sau confirmare, dupa caz) a nivelului la care ne aflam in acea categorisire modesta pe care am facut-o mai devreme.

Consider ca este vital pentru fiecare dintre noi sa realizeze daca Internetul si comunitatile virtuale ne aduc beneficii reale sau doar ne alieneaza si ne distorsioneaza emotional. In fond, chiar daca este indispensabil, Internetul este ca un supliment alimentar care nu inlocuiete o dieta echilibrata, asa ca nu ar trebui sa inlocuiasca viata reala, ci doar s-o completeze si s-o infrumuseteze.

Sursa poze: komunomo.com, Facebook

(clipul „What’s on your mind?” – HigtonBros, surrsa: YouTube)

Ganduri scrise pentru probba numarul 18 din competitia SuperBlog 2014