Delaconiada

– Mami, mai avem cascaval?
– Nu mai e, puiule, s-a terminat.
– Nu „s-a” terminat, l-ai terminat tu. Crezi ca nu stiu ca ascunzi cate o bucata din care ciugulesti noaptea? Nu poti sa mananci si tu ciocolata pe furis, ca orice mama normala?
– Lasa, nu fi necajit, ca luam din rezerva strategica.
A doua zi, un racnet sfasietor:
– Cine mi-a umblat la seeeeeeif?
– Tati, nu eu…
– Nimeni, draga, ce te agiti asa?
– Imi lipseste o rotita…
– Eu zic ca mai multe…
– DE CASCAVAL DELACO!!!

Cam asa a decurs copilaria sa. In fond, ce se naste din fani branza, branza mananca!

Asa ca toata viata a fost fan, iar branza l-a insotit cu fidelitate. Ba chiar si in vietile anterioare:

Chit-Chit

Era cel mai gras soricel din tot neamul sau rozator. Visa sa devina un al doilea Ratatouille*, dar specializat pe nisa de branzeturi. Pentru ca ii placea sa combine gusturi si texturi, culori si forme. Toate de branza: crema de branza sau cascaval. Afumat cu lemn de fag… mmmmm, un deliciu. Dar ce zic eu deliciu? Un rafinament gastronomic de el inventat, ale carui materii prime le obtinea cu greu, ca toata lumea le cauta cu aceeasi pasiune. Cand il surprindeau ai lui cu sandvisul de cascaval cu crema de branza natur, se stergea iute la botic cu o labuta, cu cealalta il ascundea la spate si le chitaia senin:
– N-am mancat nimic de 3 zile… Nu aveti niste Delacochit-chit?
Parintii lui, soareci seriosi, specializati pe grau si hrana uscata de pisici, dadeau din cap cu uimire adanca si nu intelegeau cu cine seamana cel de-al 197-lea copil al lor.

Adam si Eva

Pe cand in rai Dumnezeu uda pomul cunoasterii cu sarg sa creasca mare si ademenitor pentru viitorii oameni, el dejase se intrupase sau, mai bine zis, se inserpase. Se cam grabise, asa ca ii ramasesera in ADN si niste urme de branza din viata anterioara. Cum raiul era plin de vacute si de lapte foarte bun, facu petitie la Dumnezeu, explicandu-i ca e o greseala in sistem, ca el nu se reincarneaza cronologic. Asta unu la mana. Doi la mana (da, e numa o expresie, ca sarpele saracu’ stim ca nu are…), mostenise si pasiunea pentru branza. Si, trei la mana, si asta era cel mai grav: in rai nu era branza. Gasise numai materie prima si… atat! Ce sa faca Dumnezeu, ca-si iubea deopotriva toate vietuitoarele perfecte, ii indeplini dorinta sarpelui si crea branza delicioasa Delacoshhhhhhhh pe care i-o puse la dispozitie cu o singura conditie: sa nu le-o dea primilor oameni, e suficient sa le ofere numai marul. Asta era simplu, insa cum menirea sa era sa-i tenteze pe umanoizii aceia inocenti, nu stia ce sa faca. Pe de o parte, n-ar fi dat branza nimanui, ca tare era buna, iar pe de alta, branza ar fi fost o momeala mai apetisanta decat un simplu mar, ce-i drept, bio, dar tot mar! Pana ii crea Dumnezeu pe Adam si Eva, gasise deja o solutie de compromis: le oferi un sandvis cu un strat de crema de branza, doua feliute de mar, una de cascaval DeSenvis, totul presarat cu ierburi fine. Erau sa-l haleasca si pe el nemancatii astia umani. Pana la urma, dadura vina pe el cand Dumnezeu le arata usa din dos a Raiului si le facu vant pe pamant. Atunci a invatat el ca branza nu se da, ci doar se arata!

Dacii si romanii

De data asta, norocul era total de partea sa. Se nascuse la stana… Lapte din belsug, branza nu mai zic (cum asta a fost primul cuvant pe care a invatat sa-l spuna – si pentru niste ani si ultimul, asa ii ramasese prenumele, Branza, care mergea perfect cu numele sau de familie: Delacox; plus ca de atatea ori l-a pronuntat peste tot pe unde a umblat, incat pana si istoricii l-au consemnat ca fiind unul dintre cuvintele de seama ale neamului sau dac).

Perfecta prepararea branzeturilor in combinatie cu usturoi, verdeturi (vag isi amintea de un sandvis cu branza, mar si cascaval), smantana si alte bunatati. Descoperirea epocala a facut-o cand a scapat casul in apa clocotita si apoi a afumat fiertura! Atat de mult le-a placut rudelor sale rezultatul, ca au adus si ofranda lui Zamolxe din el, iar acesta, incantat de cascavalul afumat, l-a inzestrat in schimb cu harul vorbirii placute, har care l-a ajutat nu numai in viata asta, ci si in urmatoarele. Asa a reusit el sa devina celebru in scurt timp, prezentandu-le tuturor bunatatile din lapte, lansandu-i insa doar sa le miroasa ca pana si Zamolxe, cat e el de zeu, s-a multumit doar cu atat. Asa a ramas in istorie alt cuvant celebru dac – barza, ca i-au tot urat sa-l ia respectiva dintre dansii si sa-l duca departe, sa apuce si ei sa manance pe saturate din asa bunatati. S-a lasat induplecat de viezure (ca-i era frica de el) si a acceptat pana la urma sa ii lase si pe ceilalti macar sa guste, dar numai cateva bucatele… Iar coada la degustat era asa de lunga, ca au fost nevoiti sa amane de cateva ori niste razboaie ce fusesera programate din timp cu romanii.

Leo si Gioconda

Karma nu iarta si nu uita, asa ca, daca din cauza lui romanii au stat mult si bine cu ochii in soare pe campul de batalie in urma cu sute de ani, acum si el statea dupa urmasii acestora. Traia in Italia, la sfarsitul secolului al XV-lea. Era baiat bun la toate, mai ales la livrari. In general, era serios, dar avea o singura meteahna. Nu livra branzeturi. Adica le prelua si nu le ducea niciodata la destinatie. Nu putea sa-si explice ce se intampla, dar se oprea si le manca pe drum. Integral. La destinatie insa livra o poveste iscusit mestesugita in care lauda gustul rafinat al cascavalului sau intalnirea catifelata a cremei de branza cu paladarul sau nesatios, plus cateva aventuri nastrusnice carora el insusi le fusese erou si din care iesise invingator, dar fara branza. Asa scapa el cu fata curata si burta plina de fiecare data. Inclusiv cand maestrul Leo, prietenul lui pictor, i-a cerut sa-i aduca niste branza alba, usoara, ca sa nu-i pice greu la dieta ca avea mult de lucru la un tablou al carui model nu stia sa pozeze deloc, a facut aceeasi figura. Necajit, Leo l-a pus sa-si depene istorisirile si sa se caute prin buzunare, ca sigur o mai fi ramas ceva bun ascuns pe undeva. Si, intr-adevar, a gasit o rotita de cascaval suplu, bun la silueta! La vederea acestei delicatese desavarsite, in sfarsit, codana pe care o picta maestrul a zambit subtil si misterios, dandu-le de inteles ca este interesata de bunatatea aceea. Numai dupa ce tabloul a fost gata, cascavalul s-a impartit in trei parti egale, dintre care a lui a fost cea mai mare, dar i-a jurat branzeturi pe vecie daca il ia de barbat.  Drept urmare, a fost si amorul gata. Nunta familiei Delacolini a fost celebrata cu specialitati de branza pufoasa si crochete cu Miez de lapte, dupa retete secrete, create chiar de el.

…Si multe vieti si multe epoci au trecut ca vantul si ca gandul, pline de minunatele sale aventuri si fapte branzoase…

Astfel, ultimii sai parinti, Delacolestii, fani branza cu atestat, il crescusera in spiritul respectului fata de produsele din lapte, procesate natural, in cele mai sigure conditii, pentru ca sanatatea sa si a celorlalti este intotdeauna pe primul plan. De la ei stia cat e de necesara si benefica branza pentru organism. Unde au dat gres poate, a fost ca nu au reusit sa-i tempereze pofta continua de branza, aceasta acompaniindu-l, asa cum va spuneam, toata viata.

Astfel, la scoala, le facea compunerile colegilor (caci inca mai avea harul iscusintei vorbelor) si primea la schimb crema de branza alba calcica – Miez de Lapte. In facultate, scria pe rupte referate si era platit in calupuri de cascaval afumat (pentru lucrari semestrale) si in greutatea sa in branza pentru licente. L-au prins, l-au exmatriculat, dar i-au lasat branzeturile!

La primul job, mesteca mereu. Spunea ca e guma de mescatecat dar prea mirosea a lapte proaspat. Si nu se ingrasa ca era tot, Miez de Lapte, dar 0%. Cum lucra la Branzatu, fabrica de branzeturi locala, nimeni nu banuia nimic, desi aroma suava si ademenitoare nu prea le era familiara. Asta doar pana intr-o dimineata, cand a venit seful mai devreme si a vazut ca sub ambalajul de la Branzatu, el ascundea, de fapt, cascaval si branzeturi Delaco, ca doar se stia ca sunt cele mai bune! A scapat de probleme invatandu-l pe seful lui cum sa manance si el linistit o crema fina de branza cu usturoi de la Delaco, fara sa afle nimeni.

Insa, de-abia acum si-a gasit adevarata menire. Toate experientele si darurile primite de-a lungul vietilor sale sunt valorificate aici: maiestria cuvantului, maiestria degustarii si maiestria de a-i lasa pe ceilalti mai mult sa intuiasca si sa tanjeasca dupa bunatatile din lapte proaspat decat sa le manance din mana sa…

– Auzi, dar stai putin, cine e acest „el” fan-tastic?
– Cum cine? Promoterul fan branza!

Sursa poze: fanbranza.ro, delaco.ro

*referire la filmul de animatie „Ratatouille”, din 2007

Acest delicios articol se consuma cu cascaval Delaco. Recomanadarea mea de prezentare in cadrul SuperBlog 2014.