Decizia

Vazuse pe Internet campania de la Toyota, cu Roxana Ciuhulescu si Dani Otil conducand un Auris, intr-un poligon si, stiind ca fetei sale ii place Otil, s-a grabit sa descarce filmuletul si sa lase fisierul deschis, sa-l vada Sonia cand s-o intoarce acasa… In timp ce se pregatea sa plece, dintr-un plan sonor indepartat, razbateau fragmente de text: „77% dintre adulti…”, „mesaje in timp ce conduc…”, „23% din accidente…”, „telefon mobil la volan…”, „…ext and drive!”

Iesi fara sa dea atentie, iar cuvintele mai rasunara un rastimp a pustiu, neascultate de nimeni.

*

Piuitul regulat ii racaia permanent mintea, surd, dar insistent. Isi dadea seama ca ar trebui sa mearga la medic sa vada ce e, dar gandul in sine il ingrozi, desi nu era tocmai un fricos, asa ca il goni iute si chiar reusi sa-l uite pe loc. Asa era mai bine… era aproape bine. La un moment dat, i se paru ca o aude pe Sonia strigandu-l:

– Tati… tati…

…dar ce sa caute Sonia cu el in masina? Sonia era in vacanta, la mare.

Conducea linistit si relaxat. Cunostea foarte bine drumul, il parcurgea in fiecare zi de cativa ani buni, vara sau iarna, zi sau noapte. Acum se insera si, in timp ce admira detasat un amurg feeric, gandurile ii zburau aiurea. La Sonia, care la nici 19 ani isi luase deja viata in maini. Plecase la mare cu niste colegi de facultate pe care el nu ii cunostea si asta il ingrijora… Insa noroc ca ii promisese ca il va suna sau ii va trimite mesaje (pentru ca sunt mai discrete) cat de des va putea.

Seara se latise peste orizont si se lafaia neatenta in toata zarea…

Clipocitul SMS-ului il sperie. Sonia se jucase pe telefonul lui si ii schimbase toate setarile, iar cand primea un SMS se auzea un clipocit care il facea mereu sa tresara. Se gandise sa-l schimbe, dar nu apucase. Poate era Sonia sau poate Anda, nevasta-sa, care il ruga uneori sa ia paine sau lapte sau ce mai uita ea sa cumpere. Ezita o secunda. Apoi se decise. Lua telefonul cu mana dreapta, cu stanga prinse volanul si incepu sa citeasca SMS-ul in timp ce mai arunca si cate un ochi la trafic, dupa care incepu sa butoneze raspunsul.

 

Apoi… nimic.

Nimic important.

Pentru ca nimic nu este mai important decat sa conduca in siguranta. Sa plece si sa ajunga in siguranta. Acum stia asta, nu mai era nevoie sa si-o repete.

Piuitul revenea cu intensitati distincte, insa incepuse sa se obisnuiasca cu el. Uneori chiar reusea sa il ignore. Azi era in toane mai bune. Indragise drumul din nevoia de a petrece doua ore agreabile in fiecare zi. Facea naveta de mult, dar se adaptase. El, masina, drumul. A, da, si traficul. Si restul oamenilor din trafic. Rareori, Sonia sau Anda, in functie de cum aveau treaba. Oare Sonia venise de la mare? Nu-si aducea bine aminte. Oricum, ii promisese ca-l va tine la curent cu tot ce face. Apoi clipocitul… In sfarsit, un SMS. Sigur era de la ea. Ezita, apoi decise sa ia mobilul. Nimic important. Sonia era bine, se distra. Se mai linisti putin si incepu sa-i raspunda, tinand cu o mana volanul si cu cealalta telefonul, in timp ce atentia sa distributiva urmarea alternativ literele si soseaua, butoanele telefonului si copacii de pe margine, butonul de „trimitere” si bara de protectie a drumului, periculos de aproape de masina! Trase de volan si putu s-o redreseze la timp! Nu-si pierduse cumpatul nicio secunda. Avea doar atatia ani de experienta la volan! Numai ca tehnologia asta noua, aparuta in ultimii ani, nu-i fusese la indemana inca de la inceput, noroc ca acum, la cei 43 de ani ai sai, credea ca o stapaneste perfect. Asa ca obisnuia sa vorbeasca la telefon sau sa trimita SMS-uri si in timp ce conducea.

Il strigase Anda acum? E clar, ceva nu e in regula cu el, are „auzenii” cum i-ar fi spus in gluma Sonia. Pai el e om serios sau cum? Aude piuitul, aude cand vocea Soniei, cand pe cea a Andei… dar, de fapt… nu se intampla nimic din toate astea, era aproape sigur.

Ziua fusese… hmm, nu isi amintea cum. Parca il durea usor capul, poate ca il solicitasera mai mult la munca. Piuitul reveni brusc, apasator, strident, enervant, asurzitor si, mai ales, pe un ton ascendent. Acum era sigur ca Sonia si Anda tipau. Sau poate ca nu erau ele… in fond, ce-i mai pasa lui de toate acestea?

Drumul se intindea lenes, ca o codana somnoroasa, ademenindu-l… Ceva nu mergea bine. Oare de cand se imbraca mereu cu aceleasi haine? Trei zile la rand imbracat la fel? Imposibil… Se insera. A, da, Sonia, mare… isi aminti de fimuletul de la Toyota cu Roxana si Otil, pe care il descarcase pentru Sonia si avu un vag regret ca nu i-a dat atentie. Cand sosi SMS-ul, clipocitul telefonului se auzi limpede si patrunzator. Ii trebui o fractiune de secunda sa se decida. De data asta lasa telefonul la locul lui si isi continua drumul. Nimic urgent nu se anunta prin SMS, se gandi el, poate sa astepte pana opresc…

De-abia atunci isi dadu, in sfarsit, seama ca retraia mereu si mereu aceeasi intamplare, insa de fiecare data cu alta finalitate. Realitati posibile, dimensiuni paralele, cercuri concentrice, variante… Ar fi putut sa o aleaga pe oricare, toate la fel de plauzibile si valide, de aceea nici nu stia in care dintre ele hotarase sa-si inscrie propria realitate. Nu mai stia care fusese, de fapt, decizia lui. Ce alesese intre viata si… nimic. Stia ce ar fi trebuit sa faca. Acum stia care este decizia corecta, insa o luase la timp?

Piuitul reveni insistent, apoi se transforma intr-un sunet sfredelitor, neintrerupt si patrunzator, iar vocile capatara inflexiuni metalice si se amestecara haotic; vru sa spuna ceva, un cuvant macar, insa… liniste.

*

Sergiu, 43 de ani, decedat din cauza unui accident de masina, dupa o luna petrecuta in coma.

Autovehiculul pe care il conducea s-a zdrobit de parapetul de pe marginea drumului. In timpul mersului, trimitea un mesaj de text de pe telefonul mobil. Familia sa, sotie si fiica, l-a vegheat zilnic la spital, sperand intr-o minune, strigandu-l cu deznadejde si recitind cu disperare ultimele sale cuvinte din acel fatidic SMS. Aceasta a fost decizia pe care a luat-o.

*

Acasa, Sonia a gasit pe calculator filmul de la Toyota pe care tatal sau il descarcase si a carui vizionare i-ar fi putut salva viata. Roxana Ciuhulescu si Dani Otil nu conduceau doar „un Auris”, iar cifrele mentionate nu erau menite sa creeze doar un fundal sonor. De fapt, filmul prezenta un experiment legat de posibilele urmari grave ale manevrarii telefonului pentru a citi si trimite un SMS in timp ce esti la volan, iar cifrele vehiculate reflectau statistici sumbre, referitoare la siguranta traficului.

Acest experiment face parte din campania „Don’text and drive” (Nu scrieti mesaje pe telefonul mobil in timp ce conduceti) pe care Toyota o promoveaza pentru o atitudine responsabila la volan, atitudine care poate salva vietile tuturor participantilor la trafic. Toyota este cel mai mare producator de automobile din lume, cu prezenta in peste 170 de tari, in a carei misiune sunt incluse grija fata de mediu, siguranta rutiera si educatia tinerilor.

Daca Sergiu ar fi urmarit macar cateva minute din filmul pe care il descarcase, probabil ca nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat. Iar azi, ca mereu, ar fi condus o data in plus pe drumul sau, admirand indiferent un alt apus magnific.

 sursa poze:toyota.ro, lwcharity.com, teensafedriving.org

Articol scris in sprijinul campaniei „Don’t text and drive” sustinuta de Toyota si in cadrul SuperBlog 2014