Cadoul

Nu stia de ce, dar, in fiecare an, in preajma zilei ei de nastere, intra, inevitabil, in aceeasi criza de inspiratie. Urmata de panica. Toate listele intocmite cu calm si rabdare, cu luni de zile inainte de momentul „fatal” (caci asa il numea in adancurile sale chinuite de indoilei), i se pareau acum superficiale si stupide. In cel mai bun caz, insipide. Cum sa se prezinte la ea cu un pulover de mohair (a cincea optiune din a doua lista), cand ea era nascuta pe 15 iulie? Sau alta: ceas cu cuc. Pai unde sa mai gaseasca asa ceva? Poate tot pe la vreun anticariat… plus ca deja are unul – intr-un an, invins de o gripa subita si de povara indoilelilor, cedase nervos si chiar ii cumparase un ceas cu cuc. Noroc ca ea, intelegatoare si generoasa, nu a strambat decat putin din nas si, la randul ei, i l-a facut cadou bunica-sii. Ca si asa e surda, nu avea cum s-o deranjeze cucul cand il apuca sa cante (din ora in ora, adica).

Anul insa insa este mai rau decat oricand. Anul asta s-a hotarat, in sfarsit, dupa 5 ani de iubire molcoma, s-o ceara de nevasta. Dar nu acum… nu, dupa ziua ei. Insa asta presupune sa n-o mai dea in bara cu alegerea cadoului. Sa nu mai faca ca atunci cand, dupa aprigi chibzuinte (care l-au costat chiar catevakilograme), s-a hotarat sa ii ofere cel mai mare buchet de flori posibil. Pana a ajuns cu buchetul la ea, pe caldura, jumatate erau gata ofilite. Plus ca nu a avut o vaza asa de mare, asa ca l-a desfacut si… nenorocire: toate florile din mijloc aproape ca nu aveau coada! Drept urmare, a fost nevoita sa utilizeze toate paharele din casa… Ce-ar fi sa-i ia niste pahare? Un set frumos… of, si daca zice ca e un apropo la faptul ca nu prea are in casa nici doua pahare la fel? Si cum e sensibila, mai bine sa nu o ofenseze inainte de „cerere” cu nicio umbra de aluzie, fie ea si involuntara, pai nu?

Asa ca, si-a calcat pe inima si s-a sfatuit cu maica-sa, sora-sa, matusi-sa si chiar si cu… fosta. Pana la urma, pe 14 iulie, nedormit si nespalat, cu inima batandu-i alandala, s-a hotarat; adica, nu s-a hotarat, a fost nevoit sa se hotarasca. A alergat jumatate de zi prin oras si i-a cumparat un set: poseta plus portofel. Lucioase, frumoase. Si cam scumpute, deci musai aveau sa-i placa. Si a pastrat si bonul. Ca avea o mica smecherie. Cand ii lua ceva scump, „ratacea” bonul la vedere. Incerca si el s-o impresioneze cu trucuri ieftine. De data asta, in zapaceala, a uitat bonul chiar in poseta cadou.

De aceea, simtinadu-se cu musca pe caciula nu i-a zis direct nimic, desi nu a vazut-o sa poarte vreodata nici poseta si nici portofelul. In schimb, la cateva zile dupa ziua ei si dupa ce el ii daduse cadoul, desigur, a vazut-o cu o superba geanta corai, din piele naturala, lucrata manual, la care asortase un portofel pe masura, tot din piele naturala.

Splendid. Ba nu, insuportabil. Gelozia incepu sa-i dea tarcoale… Oare de la cine primeste ea cadouri atat de scumpe??? Cum insa nu avea nerv s-o intrebe direct, o ruga pe sora-sa sa o descoasa. De parca ea era proasta si nu intelegea ca e cu „bataie lunga”, asa ca ii transmise urmatorul mesaj:

„Dragul meu, am dus cadoul tau inapoi – m-am gandit ca de aceea mi-ai lasat bonul in poseta – si cu o parte din bani mi-am cumparat online, de la BelaShop.ro geanta si portofelul, iar cu restul ti-am luat si tie o curea. Sa nu-ti pierzi, de emotie, pantalonii cand m-oi cere de nevasta!”

Mai spune ceva daca poti… si isteata, si fidela, si grijulie…

 (articol participant la campania initiata de eBloguri si BelaShop.ro; sursa pozelor: site-ul BelaShop.ro)