Cel de-al 38-lea joc de cuvinte din tabelul lui Eddie

Socot ca propria-mi minte ma tradeaza. Ma impunge de ceva timp cu bucati de imagini rupte de pe miri unde. Mi le face sul si mi le zvarle cand la stanga, cand la dreapta, cand direct intre ochi. Ma eschivez cat pot, dar si cand ma nimeresc, simt gustul sarat al lacrimilor inainte sa tasneasca si sa-si inceapa sarabanda. Cel mai tare dor mirosul de scovergi fierbinti, culorile vii ale celor cateva scoarte din peretii de pamant, sunetul facut de stative cand mainile aspre si hotarate teseau sau randunica al carei cuib atarna sub streasina

Casa cocosata ca un sal e tot acolo, cu radacinile infipte in acelasi sol… poate mai darapanata, poate mai trista. Oamenii insa nu mai sunt. Trecerea lor prin viata – un siaj care se pierde intr-o clipita printre valuri. Si amintirile – niste ticaloase. Le-as da foc.

Last edit

Aceasta este adevarata casa parinteasca:

photo4

Reclame