„Influența blogosferei este una pozitivă pentru mine, întrucât am cunoscut oameni frumoși prin intermediul ei”

Interviu cu Adina Banea

De câteva zile s-a încheiat ultima campanie organizată de eBloguri și Adina Banea și eu încă nu mi-am revenit. Sunt bucuroasă că un copil… Da, ați ghicit, eu sunt fericita câștigatoare a primului premiu pus în joc în cadrul aceste campanii în care mai mulți bloggeri s-au întrecut în a face observații cât mai pertinente despre blogul “Pitch Me by Adina Banea”, blog recent lansat în blogosferă, dar care deja s-a făcut remarcat prin tematica sa tabu – în mare parte, și stilul franc, direct și colocvial al autoarei.

Pentru a încheia rotund experiența de a ne cunoaște atât din blogosferă, cât și pe viu, la o întâlnire extrem de plăcută, am hotărât să facem un interviu “în oglindă”, astfel că vom răspunde la aceleași întrebări, atât Adina, pentru acest blog, cât și eu, pentru blogul ei.

11653241_849306745107024_1323885845_n

Cum definești „blogosfera”?

Hahahah… chiar vorbeam cu soțul meu, zilele trecute, că sună așa pompos, „blogosferă” ca și cum ai face parte din masonerie cumva.
Păi ce să-nsemne?
Cred că doar spațiul virtual prin care se-nvârt și se aleargă bloggerii în cuvinte ce formează fraze, ce vin din idei sau întrebări sau nedumeriri sau stări sau întâmplări personale sau reclame pentru alții sau… șamd.
O adunătură de oameni mișto, pe de altă parte, în majoritate principiali, din ce-am văzut, cu păreri proprii argumentate in articole lungi sau mai puțin lungi, ce au hotărât să expună într-un spațiu public opinii personale.
N-am căutat în DEX pentru a nu mă influența vreo definiție de pe-acolo, sper că am dat însă, una plauzibilă si destul de veridică.

De ce, cum și de unde până unde, ideea de blog personal?

Nu mai știu de unde, influență mediatică, probabil.
Dar mi se mulează bine pe personalitatea mea extrovertită, de altfel.

11696803_928290557208184_213708890_n

Generalizăm articolele din blogul nostru personal sau îl limităm și îl individualizăm în funcție doar de probleme, trăiri și nedumeriri personalizate?

Păi, na! Blog personal, prin analogie, discuții și articole personale, eu așa zic.
Firește că mai scriu despre una, alta ce aud sau citesc și am curiozități, sau mă intrigă, sau mă irită, sau vreau să aflu păreri multiple… dar, în principiu, scriu despre mine, despre stările mele de moment, de asemenea, despre oamenii din jurul meu, despre copilul meu, despre impliniri personale sau singurărătăți triste aleatorii, de moment și ele.

Faptul că scrii pe blog te-a schimbat în vreun fel? Ce influență a avut asupra ta participarea la blogosferă?

Cred că am mai spus și în alte rânduri, faptul că scriu în general, pe mine mă ajută foarte mult. Îmi place mult să scriu, dar, pe lângă pasiune, îmi și pun gândurile în ordine, îmi pun întrebări, îmi și răspund singură la ele, mi se pare o metodă bună și constructivă de autocunoaștere dacă scrii atât de personal cum o fac eu.
Pe de altă parte, faptul că am început să aduc și într-un spațiu public parte din gândurile mele îmi place și mai mult, că-mi aduce și un pic de recunoaștere în plan personal.

Influența blogosferei este una pozitivă pentru mine, întrucât am cunoscut oameni frumoși prin intermediul ei.

De ce îți plac copiii?

Pentru că spun ceea ce gândesc, pentru că râd mult și din suflet, pentru că nu se lasă apăsați de probleme minore, pentru că dacă se lovesc își continuă joaca, punând preț pe fiecare minut ce îl trăiesc, chiar dacă doare, pentru că se împrietenesc în funcție de compatibilitate și nu în funcție de interes, pentru că știu să arate când iubesc și o fac necondiționat, pentru că sunt frumoși sufletește și corecți în gândire.
De-aia îmi plac mie copiii.

11652088_928290350541538_1439216644_n

Femeie de carieră sau ne este suficient femeie mamă cu normă întreagă, pentru o stimă personală ridicată?

Pe mine personal nu mă reprezintă femeia carieristă.
Nu sunt genul de femeie care să-și dorească să demonstreze că i-ar fi ușor să ia locul bărbatului în casă, prin putera dată de funcție sau de orice fel de aptitudine pe care în capul meu, eu o atribui masculului.
Pe de altă parte, stima de sine personală, pentru a fi mulțumită cât de cât, în echilibru măcar cu statutul de femeie puternică, spre care tind și nu mă dezic acum, nu vine doar din faptul că-ți crești copiii într-un mod cumsecade și ești gospodina perfectă pentru soțul tău sau parteneră de distracții.
Nu-i de ajuns. Îți trebuie un pic de recunoaștere cumva pe undeva, ai nevoie de ceva al tău personal, de care să fii mândră că ai construit și că ai aptitudini, voință și putere, de a duce până la capăt.
Deci nu neapărat femeie de carieră, dar nici de ajuns doar femeie mamă casnică, fără activitate individuală de care să te bucuri personal, căci ajungi în depresie cronică astfel.

Fericirea este un lucru mărunt?

Fericirea este un lucru negândit, nu-i un țel.
Când ești mic și ești întrebat „ce vrei să te faci când vei fi mare?” (într-o paranteză așa, uram întrebarea asta copil fiind), nu spui „fericit vreau să fiu și-atât!”, deși asta îți dorești în subconștient, probabil.
Fericirea este cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi în parte, este sentimentul de preaplin spre care tindem toți.
Însă mereu avem îndoieli, nu suntem niciodată cu adevărat siguri că l-am ajuns sau că-l simțim cu adevărat.
Asta se-ntâmplă, cred, din cauză că facem confuzii între sentimentul de bucurie, care este al momentului, cu sentimentul de stare de bine și împlinire sufletească, care este simțibil pe termen lung, însă.
Fericirea este un lucru mărunt, da, pentru că nu o conștientizăm când ne este, iar dacă o trăim, o trecem în segmentul de banal al nostru cotidian și nu-i realizăm astfel importanța, decât poate prin lipsă la un moment dat, dacă o pierdem pe parcurs.
Fericirea nu este despre tine în relație cu mine, nici despre mine în comparație cu prietenul cel mai bun: este de sine stătătoare, personală.

11270137_928290390541534_874796472_n

Gânduri in preambul de somn cotidian.

„Iar mă culc târziu, iar mâine mă trezesc târziu. Nu știu cum o fi mai bine… să mă scol orice-ar fi, nervoasă, la 10… hai, 11 chiar, sau să nu mai pun alarma și aia e?? Că, oricum, n-am mare lucru de făcut devreme!!!”
„Radu era cam trist, o fi pățit ceva și nu-mi spune?!? Hmm… îl descos eu mâine, sigur aflu dacă e ceva…”
Gânduri cu remușcări sau gânduri curioase, cam atât!

Mulțumesc, Adina, pentru că mi-ai răspuns atât de sincer și frumos la întrebări… Îmi place tot mai mult ideea de “interviu în oglindă”, cum l-am numit, și sper să fie un exemplu de promovare reciprocă pentru toți bloggerii.

Anunțuri

8 păreri la “„Influența blogosferei este una pozitivă pentru mine, întrucât am cunoscut oameni frumoși prin intermediul ei”

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s