Discutii preliminare. Mai sunt mai putin de doua saptamani pana la cel mai important eveniment al iernii. Si, cumva, cei mici incep sa pregateasca terenul. Stiu si ei povestea cu „daca nu ai fost cuminte, nu vine Mosul” si, desi nu ii sperie prea tare, vor, totusi, sa fie siguri ca nu risca nimic. Si atunci au grija sa-mi aduca aminte in mod constant ca vor jucarii pentru copii de la Mos Craciun. Sau, mai bine, de la magazinele Noriel – preferatul lor.
– Sper sa nu uite Mosul ca mie sa-mi aduca toate jucariile: si Lego, si computerul testoasa, si Plastelino, si …mai era ceva, dar nu mai stiu cum se numeste.
– De aceea, explic eu, trebuie sa-i scriem Mosului cate o scrisoare. Daca uita si Mosul, ce ne facem?
– Ne cumperi tu de la Noriel, e simplu…
Hmm, deja copiii mei stiu ca exista alternativa la Mos Craciun. De altfel, il situeaza undeva intre personaj de basm si actor deghizat, intrucat, de fiecare data cand il vad, este „diferit” si prea multe fete are Mosul asta… In plus, din cauza ca anul trecut au stricat cadourile in timp record, au aflat deja ca tot ce le aduce Mos Craciun este platit din banii nostri. Bani care inseamna munca.
Cel mare imi explica:
– Eu si fratii mei am fost cuminti. Foarte cuminti. Trebuie sa inteleaga asta Mosul… sau tu. In orice caz, niciun copil nu are voie sa ramana fara cadouri, nu-i asa?
Da, are dreptate si nu pot sa nu ma gandesc la atatia copii care nu au aceasta bucurie a copilariei, una dintre cele mai mari si mai bine pastrate de memorie. Eu si azi imi aduc aminte cum trageam cu ochiul pe fereastra sa-i vad sania trasa de iepurasi sau de reni, in functie de ce se spunea in povestea sau poezia pe care o invatasem special pentru a-l delecta pe Mos Craciun cu priceperea mea…
– La tine nu mai vine Mos Craciun, nu-i asa? Ca doar nu mai esti copil. Dar nu-i nimic ca ti-am facut eu o masina-inima. Care are viteza foarte incet, sa nu se ciocneasca de nimic.
– Ce frumos, puiul meu…
– Zi multumesc!
– Multumesc…
– Asa. Cu placere, mami.
Uite ca Mosul vine si la mame. Unul dintre copii mi-a desenat o … ceva cu numele de masina-inima, iar cel mai mic mi-a facut in dar o declaratie:
– Mami, te iubesc cat o planeta!!!
Pana la urma, cadem la pace si stabilim ca ei sa fie cuminti si sa-i scrie o scrisoare lui Mos Craciun, iar eu le promit ca vorbesc cu el sa treaca pe la Noriel si sa le aduca in dar cat mai multe jocuri si jucarii.
hahahaaa! Eu sunt încă șa faza ”ești cea mai rea mamă din lume!” 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu inca nu am ajuns acolo… Mai am putin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh! Poate nu! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da! Draguti, ca toti copiii. Si-apoi… daca dragostea lor va creste proportional cu vârsta, peste câtiva ani te vor iubi cât Universul.
Ah, stai! Ai trei! Deci, rectific: te vor iubi cât trei universuri paralele ;).
Sa pun si eu o vorba buna pentru ei la Noriel?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) nu ar strica… oricum, Noriel e prezent mereu in viata noastra. Cred ca sughite de cate ori il pomenim!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca trebuie sa trec pe la ine mai desm ca in perioada asta am mare nevoi de idei pentru cadouri. Nu de alta, dar in afara de craciun, urmeaza in ianuaria si ziua nepotelului meu, Matei. Pe care eu il iubesc exact asa, ca o planeta.
Auzi, apropo, si copiii tai au dat in boala Star Wars? Ca nu mai aud de alceva in ultima vreme….
ApreciazăApreciază
Inca nu, suntem prea mici. Cat despre trecut pe la mine mi se pare o idee minunata!!!
ApreciazăApreciază
I-am scris şi eu o scrisoare Moşului! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană