Pentru orice exista o prima data…

– Ce facem, bebe, acum ca am ramas numai noi doi? mi-am intrebat eu, destul de speriata, nepotelul pe care inconstienta de muma-sa mi-l lasase in urma cu cativa ani in grija, cu mult inainte ca eu sa am propriii mei copii. De fapt, experienta mea cu copiii se reducea la vizitarea magazinelor Noriel de unde ii cumparam lui si copiilor prietenelor mele jucarii si diferite accesorii. Dar mai multe… nu stiu, zau. Si acum ramasesem pentru doua ORE intregi numai noi doi, eu si bebelusul de cateva luni.

– Uite, puiut, putem sa ascultam impreuna muzica… Nu vrei? Nu-ti place? Haide, iubire mica, nu e nevoie sa plangi si nici sa dai suparat din manute. Tusica-ta te intelege. Acum ca ai mancat, ca te-a schimbat mamica ta (sper!) si ai si dormit, ai chef de joaca. Sa-ti cant ceva? „Melc-melc codobelc”… nu-ti place, e ok. Poate „Nani, nani puiul mamii”? Nici asta, ca de-abia te-ai trezit. Bine, hai ca te tin in brate si te legan, dar cine imi face treaba, mai, bebe? Nu stii… hm, nici eu. Iubire, trebuie sa gasim impreuna o solutie. Nu vrei sa stai in patut si sa privesti caruselul, nu te multumesti cu doi de „bau bau” si gata? Nu? Oare cum se descurca mama ta, dragul meu? Nu are vreo clona, ceva? Sau chiar mai multe daca ma uit in jurul meu si constat cata treaba am de facut si tu… nuuu, nu plange ca plang si eu!!

Si chiar imi venea sa plang, caci dupa ce statusem cu el in brate si imi incercasem norocul cu repertoriul meu muzical limitat, i-am aratat jucariile lui si pe alea mele (pastrasem, nostalgica doua-trei de cand eram mica), bebeluşul continua sa fie nemultumit de prestatiile mele de baby-sitter incepatoare. Ma gandeam cu groaza ca nu voi fi in stare in veci sa am grija cum trebuie de vreun copil. Si atunci, mi-a venit ideea salvatoare:

– Puiul meu drag, nu ti-ar placea tie oare sa iesim la o plimbare pe afara, asezat comod in caruciorul tau – post de observatie mobil de unde poti sa analizezi lumea comod si, mai ales, tacut, calm, adica fara sa plangi?

Zis si facut. Noroc ca maica-sa, isteata, ii cumparase „limuzina infantila” de la sectia de carucioare 3 in 1, asa ca mi-a fost usor sa iau landoul si sa pliez caruciorul, iar in masina am pus bebelusul in scaunelul special al caruciorului. Ei, asa e mai bine! Mi-a mai venit inima la loc si parca si teama s-a mai dus.caruciorIn masina si, ulterior, in caruciorul lui, bebelusul a fost cat se poate de cuminte si multumit. Ne-am plimbat, am gangurit si ne-am jucat impreuna. Ba chia am reusit sa-i dau si un biberon cu lapte. Nu, nu m-am incumetat sa-l schimb, desi cand a venit maica-sa sa-l ia, mi-a atras atentia ca facuse pipi.

– Foarte bine, zic, noroc ca s-au inventat scutece. Poate data viitoare, avand in vedere progresele mele, voi reusi sa trec la nivelul urmator si sa ma bag si la schimbatul lor. Poate!

Si uite asa mi-am inceput eu antrenamentul pentru ce avea sa vina… 🙂

Anunțuri

Tu ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s