Am alergie la un cuvant. Da, cand il aud, ma inrosesc toata si incepe sa ma manace palma dreapta, Semn rau, cica urmeaza o cheltuiala mare, asa stiu de la bunica. Superstitie sau nu, in cazul meu se potriveste. Cuvantul este „pantofi”, iar argumentul „mi-au ramas mici”… Va suna cunoscut, nu? Acum luati de inmultiti cu trei!!! …Nu degeaba ma gandesc ca daca m-as putea muta intr-unul dintre magazinele Noriel, sa zicem, as fi cea mai fericita mama. As avea absolut tot ce-mi trebuie la dispozitie, oricand… dar sa las visele, ca realitatea-mi trage ghionturi.

Sa recapitulam: am iesit din iarna (daaa!) si pantofii de primavara ne-au ramas mici (nuuu!), asadar trebuie sa pornim cat mai urgent in cautare de pantofi pentru copii.

pantofi copii

Inainte, insa, stau si cuget. L-am lua pe tati cu noi, dar cineva trebuie sa mai si munceasca… Daca ma incumet sa plec singura cu toti prin oras, la cumparaturi, sunt o cauza pierduta (eu, nu ei). In loc sa vin acasa cu paine, lapte, pantofi (ce am pe lista azi), as veni cu plastelina, abtibilduri si poate (inca) niste masinute. Daca nu ma duc, riscam sa fim atat de originali, incat sa ne petrecem primavara in cizme! Daca dau o strigare in targ sa vad cine poate sa ma acompanieze dintre prieteni – si fac greseala sa fiu sincera si sa le spun unde merg si de ce – toti se dau loviti in aripa (cred si eu, cine are chef sa alerge prin tot mallul in trei directii diferite, simultan? Nu, mersi!). Deci, ce e de facut? Desigur, nu am luat in calcul solutia gasita de cei mici „lasa ca noi stam cuminti acasa cat timp ne cumperi tu muuulti pantofi si cand vii inapoi nu o sa gasesti prea mare branza…”

Culmea insa, pana la urma, tot unul dintre ei m-a scos din impas, aratand catre „calculatiile mele” (a se citi calculatorul) si intrebandu-ma de ce nu ii cumpar de la „online”, ca asa zicea la televizor. Mai, dar ce copii destepti am eu! Cum de nu mi-am dat seama ca de la „online” pot sa fac o sesiune de shopping sigur, fara niciun risc din categoria „Imi iei ceva?”… I-am invitat sa ma acompanieze, ne-am instalat confortabil in fata calculatorului si, ca raspuns la intrebarea mea care se dorea a fi retorica „Ia sa vedem, cu ce incepem?”, am primit comanda in cor: No-ri-el!

PS: copiii au avut iar dreptate, iar superstitia, Slava Domnului, s-a infirmat pana la urma!!

Reclame