Nu degeaba se zice ca inteleptul face iarna sanie si vara car. Numai ca eu, cel putin pana acum, nu am tinut deloc seama de asta. Asa ca nu e de mirare ca toamna trecuta m-a prins inceputul scolii cu hainutele din primavara „intrate la apa”. Manecile, cracii pantalonilor, caciulile, ce sa mai, totul parea ca-si schimbase, in taina, peste vara, dimensiunile. In realitate insa, cei care mesterisera la dimensiuni erau puii mei care cresc ca din apa. Asa se face ca eu cumparasem doar rechizitele de care aveau nevoie, din Magazinele Noriel, desigur, pentru ca mi se paruse cel putin ciudat sa cumpar in luna iulie cizme, pulovere sau caciuli copii. Si impresiile astea ale mele m-au costat. Ca am alergat atunci, de nauca, sa le reinnoiesc garderoba si, in graba, fie am luat doua perechi de ghete pentru unul dintre ei si l-am sarit pe altul, fie am fost fara ei sa le cumpar geci, care s-au dovedit, fara exceptie, prea mari. Asa ca, primul nascut a primit-o pe cea care, in viziunea mea, ii venea celui mic, iar urmatorii doi si-au primit gecile ulterior. Dupa alte alergaturi. Si nervi. Si timp pierdut. Si o lectie invatata, as adauga.

caciuli noriel

Ca ma zapacisem si eu si, dintr-odata, nu ii mai vedeam mici, ci, dimpotriva, prea mari. Exagerasem din cauza grabei si a lipsei de prevedere. Din cauza „impresiilor mele” de peste vara.

Asa ca anul acesta am schimbat radical strategia. Am facut lista cu absolut tot ce au nevoie copiii incepand din toamna. Acum alearga fericiti, desculti, o pereche de pantaloni scurti si un tricou fiind mai mult decat suficiente – ba, uneori, si astea sunt in plus -, insa din septembrie situatia se schimba radical: vom da vacanta de vara din curtea bunicilor, pentru bancile scolii si salile gradinitei; vom schimba joaca din zori si pana in noapte, cu ghiozdanul, cartile, caietele si creioanele colorate. Cu teme si cu praf de creta. Cu note si cu emotii.

Asa ca, inevitabil, saptamana viitoare ne apucam de facut „sanie”. Vom merge impreuna peste tot si, treptat, in tihna, intre doua drumuri in parc si la locul de joaca, vom completa necesarul din toamna. Si daca tot am inceput cu un proverb, mai stiu unul care se potriveste de minune situatiei mele: „Da-mi, Doamne, mintea romanului cea de pe urma”!

Insa, pana una-alta, vacanta minunata tuturor copiilor, odihna si relaxare parintilor, caci, pana in toamna, si depozitul de energie si entuziasm trebuie realimentat! 🙂