Sushi… iata un cuvant „delicios”, plin de semnificatii si in spatele caruia se ascunde o intreaga istorie. Dar ce-ar fi ca aceasta istorie sa nu se mai „ascunda” si azi sa facem impreuna o scurta si apetisanta calatorie in lumea sushi-ului?

Popular oriunde pe glob ca preparat japonez – si, fara indoiala, semnificativ pentru bucataria nipona – totusi, originea acestuia nu este tocmai Tara Soarelui Rasare. Numele insa da, fiind alcatuit din cuvintele Su= Otet si Shi-Meshi= Orez, asa ca s-ar putea traduce prin „orez otetit”.

Mmm… ciudata traducere pentru cat sunt de gustoase delicatele preparate de care nu numai lumea asiatica se bucura azi, ci si Brasovul, caci in inima Transilvaniei, in Piata Sfatului, la numarul 27, se află cel mai vechi restaurant japonez din oras – SushiYa, infiintat in 2012. Din meniul sau nu lipsesc niciunul dintre tipurile de sushi consacrate – maki, nigiri sau sashimi, si nici preparate cu semnatura, creatia lui Chef Andrei. Aici gasiti lista completa a deliciilor oferite de restaurantul de sushi Brasov. Asadar, atunci cand ajungeti in orasul de sub Tampa, stiti ce aveti de facut pentru a nu rata o experienta culinara plina de rafinament oferita de bucataria japoneza.

Insa, asa cum spuneam, originea sushi-ului nu este japoneza! Acesta a aparut in China celui de-al doilea secol după Hristos si a fost creat inițial cu scop de conservare. Mai mult, chiar in secolul al patrulea inainte de Hristos, in sud-estul asiatic, pestele se conserva prin fermentare in orez.

Dar orezul nu urma să fie consumat, ci numai pestele perfect pastrat. Totusi, nu orice fel de orez (exact ca azi) era bun, ci un soi denumit koshihikari, cu bob rotund, scurt, dulce, si cu un continut ridicat de amidon. Inainte de utilizare se spala de mai multe ori, pana cand apa ramane transparenta. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca se recomanda ca orezul sa fie cat mai proaspat recoltat.

Acest mod de conservare ajunge, in timp (undeva in secolul al VIII-lea dupa Hristos) si in Japonia, in anul 718 inregistrandu-se o prima referinta despre sushi. Insa cum japonezii sunt mari iubitori de orez, acestia au inceput sa consume si orezul cand inca mai pastra gustul specific, iar pestele era pe jumatate crud. Acest tip de sushi se cunoaste sub numele de seiseizushi si a devenit rapid mai degraba un mod de a prepara si consuma pestele, decat un simplu mod de conservare, asa cum era la origini.

Intre anii 1336 si 1573, s-a dezvoltat procesul de creare a oshizushi, prin care se inlocuieste fermentarea cu folosirea otetului. Mai tarziu, intre 1573 si 1603, se inventeaza namanari care fermenta intr-un timp mai scurt ca narezushi (in care pestele fermenteaza o perioada mai lunga de timp impreuna cu orezul si se consuma dupa ce se se separa de acesta) si posibil ca se marina in otet de orez, ceea ce ii conferea un miros diferit de narezushi. De altfel, puternicul miros al acestuia a fost destul de problematic si s-a constituit, cel mai probabil, in motivul pentru care procesul de fermentare a disparut pana la urma.

La jumatatea secolului al XVII-lea, intervine doctorul Matsumoto Yoshichi, care adauga otet la orez, ceea ce a redus considerabil timpul de asteptare intre preparare si consum. Astfel, hayazushi era acel sushi care folosea orezul amestecat cu otet, fiind consumat impreuna cu pestele, dar si cu alte legume sau alimente conservate.

De asemenea, treptat, orezul nu mai este pregatit la vapori, ci fiert.

La inceputul secolului al XVIII-lea, oshizushi se perfectioneaza in Osaka si ajunge la Edo (actuala Tokio) la mijlocul acestui secol. Acest tip de sushi necesita un timp mai scurt de preparare.

Mai facem un pas inspre prezent si, in secolul al XIX-lea (1824), apare varietatea Kanto de nigirizushi, acel tip de sushi inventat de Hanaya Yohei si care nu mai necesita fermentare, pestele fiind crud pentru prima data (marinat in sos de soia, in otet sau sarat foarte mult), iar produsul final putandu-se consuma direct cu mana sau cu betisoare de bambus. Asa sushi-ul devine un fel de mancare rapid, gustos, usor si nutritiv.

Sushi-ul a cunoscut faima internationala spre sfarsitul secoului al XX-lea, odata cu constientizarea necesitatii de a manca sanatos, felurile cele mai cunoscute in afara Japoniei fiind makizushi si nigirizushi, dar si sashimi, un preparat pe baza de peste crud si fara orez.