Viata ca un puzzle

Viata e un mare puzzle, cu multe variabile, insa. Un numar ridicat de piese pare sa se potriveasca in locul gol si nu stiu mereu care este piesa cea buna din gramada. Asta este o mare problema pentru mine. Numarul mare de solutii aparent corecte. Si in viata de parinte este la fel, indiferent care este situatia in care te afli. Pana si situatiile pozitive au ca raspuns o seama de variabile: sa ma explic: nu stiu care sunt cele mai potrivite cadouri pentru copii cu ocazia diferitelor sarbatori (mai ales ca se apropie Craciunul). Din ce au ei mai mult de castigat? Le-as oferi o excursie, un curs de inot sau de tenis, o invitatie la un spectacol pentru copii sau una la magazinele Noriel. Pentru mine, absolut toate aceste posibile raspunsuri pot fi piesa corecta pentru a reintregii puzzle-ul bucuriei lor. Si totusi, trebuie sa aleg. Voi cum ati proceda in locul meu? Desigur ca as vrea ca fiecare cadou pe care il primesc, dat fiind puternicul impact emotional pe care gestul in sine il are asupra copiilor, sa fie unul care sa-i ajute, sa-i invete prin joaca si sa le faca si o mare bucurie, in acelasi timp.

Va spun ce am hotarat sa fac eu, pana la urma. M-am decis sa ma consult chiar cu… ei, dar fara sa isi dea seama. Astfel, intr-o seara, cand ne intorceam impreuna de la gradinita, respectiv, afterschool, am deschis subiectul asa, pe departe, despre ce le place lor mai mult si mai mult. Primele raspunsuri nu au avut darul sa ma lumineze deloc, dar nu am renuntat:

– Mi-e imi plac desenele animate!! (Roby)

– Mie imi plac gustarelele si pupicii!! (Teo)

– Mie imi place scoala, dar mai mult vacanta!! (Alex)

De acord cu ei, e clar ca sunt ai mei, avem gusturi comune, dar nu despre asta era discutia noastra. Si cum as fi vrut sa ma lamuresc inainte de a ajunge acasa si de a rupe randurile, am folosit cuvantul magic (nu va ganditi la hocus-pocus, abracadabre si supercalifragelistice, ca-s invechite rau…): Noriel!

– Da, da, da… vrem, au inceput sa tipe toti de-odata. Ne place!

– Asta stiu deja, dar as vrea detalii… nici nu aveam habar ce mare greseala comisesem. Pana acasa mi-au insirat numele tuturor jocurilor si jucariilor pe care le-am avut vreodata, si le-au dorit vreodata sau le-au vazut la televizor/ la alti copii/ in magazine vreodata. De mai multe ori.

Cum spuneam… viata e un puzzle, iar piesa lipsa… si atunci mi-a venit ideea! In cazul meu, piesa lipsa e chiar un puzzle! Un joc de puzzle. Asa stiu ca vor avea mintea ocupata si liniste asigurata (glumesc). Dar un astfel de joc este potrivit pentru toate varstele, ii fascineaza si, de sa mint, ma atrage si pe mine sa le dau cate o mana de ajutor, daca au nevoie. Cred ca lasam inotul si tenisul pentru la vara!

sursa foto: noriel.ro